SUFLETUL, FORTA DE INAINTARE SPIRITUALA, DARUIT DE CREATOR

51. Creatorul îi dăruie Omului sufletul - forţa pentru înaintarea spirituală 

    În general omul trăieşte în armonie cu corpul său. Corpul îi dictează omului dorinţele, şi în schimbul satisfacerii cerinţelori sale, corpul il rasplateste pe om prin senzaţia voluptăţilor trupeşti. 

Plăcerea în sine este de natură spirituală. 
În lumea materială însă, plăcerea spirituală este obligată să traverseze mijlocitorul, reprezentat de trup, şi să fie interceptat prin intermediul celor 5 simţuri. 

Plăcerea e resimţită de corp şi nu avem nici o posibilitate să o separăm de obiectul sursă a plăcerii. 

OAMENII SUNT DIVERŞI ÎN CE PRIVEŞTE GENUL DE OBIECTE PREFERATE CA SURSĂ A PLĂCERILOR LOR, 

dar plăcerea în sine este de natură spirituală!

Omul şi corpul său sunt în relaţii reciproce de ajutor. Corpul e gata să muncească fiindcă primeşte în schimb voluptate. Chiar şi refugiul din situaţii neplăcute conferă plăcere. Corpul funcţionează pe principiul de eficienţă, egoist. 

Cand corpul se împotriveşte unei acţiuni, deci de a ieşi din repaos, înseamnă că plăcerea prevăzută nu e demna de efortul ce urmează să fie depus, deci nu merită să se mişte din situaţia prezentă. 

Omul care vrea să ignore caştigul material, care e interesat numai de progresul sufletului său, se va simţi imobilizat, corpul său nu se va mişca pentru a executa ceva fără folos. Iar omul  nu poate să-şi oblige trupul să lucreze, astfel nu-i rămane altceva decat să invoce ajutorul Creatorului, ca să-l ajute să-şi continuie viaţa, după ce a decis să renunţe la a primi plăceri pentru sine.

Creatorul nu-i schimbă omului corpul, nu sunt schimbate legile naturii, EL nu face minuni. 

Ca răspuns la supliciul sincer, Creatorul îi dăruie omului SUFLETUL - NEŞAMAH, forţa de a acţiona prin decizii autentice. 

Omul care îndeplineşte cele scrise în cărţile de studiu ale cabalei, fără să se lase deranjat de corp, se află în poziţia potrivită de a primi, pe merit, sufletul, NEŞAMAH, care este forţa de a înainta în spiritualitate. 

52. Delectarea infinită - depinde de renunţarea absolută la plăcerile corpului 

    Pentru că toate plăcerile sunt relative, nu se poate ca toţi să fie fericiţi şi să se delecteze în mod egal. Omul este mulţumit nu cu ceea ce are în posesia sa în mod absolut, obiectiv, ci cu ce posedă în comparaţie cu ceilalţi, care nu au ce are el. 

Aceasta face imposibilă construirea unei societăţi bazate pe Dreptate absolută, precum a dovedit-o istoria omenirii: de exemplu - societăţile socialiste, au dat faliment, încercand să se bazeze pe egoism privind egalitatea. Egoismul e bazat pe comparaţie şi concurenţă, deci nu se poate dobandi fericire în mod egal. Astfel Creatorul pune o condiţie, pentru dreptul la plăcerile infinite: Renunţarea totală la pasiuni. Dorinţele, golite de egoism, de dorinţa de a fi satisfăcute pentru sine, sunt definite prin termenul de ALTRUISM. 

52' LIMBA CABALEI ESTE DIRECT LEGATĂ de OBIECTELE SPIRITUALE 

Conceptele de timp, loc, acţiune au semnificaţie diferită de cele cu care suntem familiari. Cabala este un sistem organizat într-o serie de rădăcini spirituale, care se desfăşoară unele din altele, potrivit unor legi constante. În cursul acestui proces, rădăcinile se reunesc pentru a se îndrepta spre un scop unic, suprem - Revelarea Creatorului de către cei Creaţi, aici, în Lumea Aceasta. Ha'Olam ha'zeh. 

Limba cabalei este legată în mod direct de obiectele spirituale sau de acţiunile lor. Astfel e posibil să învăţăm limba, chiar şi sub o formă prescurtată, dacă observăm procesul creaţiei. 

In concepţia cabalei:

    1. Nu există timp: în loc de timp ne folosim de conceptul cauză şi efect.

    2. Locul reprezintă DORINŢA DE PLĂCERI - LOCUL primirii plăcerii.

    3. Fapta, actiunea, ha'maaseh, înseamnă a primi plăcere sau a refuza de a o primi. 

La început - adică înainte de „facerea lumii”, exista singur Creatorul, pe care nu avem cuvinte să-l denumim, pentru că un nume indică realizarea obiectului respectiv. 

Noi realizăm un singur lucru, faptul CREAŢIEI noastre, şi din aceasta cauză ÎL denumim CREATOR. 

De la Creator a ieşit LUMINĂ, adică DORINŢA Creatorului de a-l face pe CREAT, NIVRAH, şi să-i dăruie senzaţia de plăcere provenită de la Creator. Numai pe potriva însuşirilor Luminii originate din Creator, putem să-l definim pe Creator în sine, sau mai precis, numai în funcţie de caractersticile luminii ieşite din Creator putem discuta senzaţiile pe care doreşte să ni le ofere. 

De aceea noi vorbim de un Creator Binefăcător, Bun, ha'Boreh Tov u- Meytiv. 

Să nu greşim, aceasta Plăcere oferită de Creator nu se găseşte în lumina în sine, ci se creează în NOI ca urmare a efectului luminii asupra VASULUI nostru SPIRITUAL. 

De exemplu, plăcerea provenită de la o bucată de carne este rezultatul contactului dintre cerul gurii cu organul de simţ al gustului şi carnea, şi nu se găseşte plăcere în bucata de mancare în sine. 

53. LEHAŞPIAH al menat LEHAŞPIAH, A DĂRUI DE DRAGUL DE A DĂRUI - FAPT SIMPLU şi FAPT COMPLEX. 

    Toate faptele, atat cele materiale, cat şi spirituale, îşi au originea în GAND. 

FAPTELE doar realizează gandul - „realizarea faptului se află mai întai în gand” - sof maaseh bemahşavah thila. 

GANDUL CREATORULUI - mahşevet haboreh - este acela de a dărui plăcere celor creaţi, iar potrivit cu acest gand El ne dăruie nouă, în fapt, plăcere. 

Acest act se numeşte „a dărui pentru a dărui”! Acest act se cheamă SIMPLU, PAŞUT, dat fiind că şi actul şi intenţia sunt identice, şi astfel unificate. 

Cel  Creat a fost creat cu însuşiri egoiste. 

Astfel el nu poate avea alt scop decat acela de a se delecta pentru a caştiga plăcere. 

Omul are 2 posibilităţi de a se delecta: una este prin a primi, a doua este aceea de a dărui. Însă motivaţia ambelor este aceea de A PRIMI PLĂCERE. 

Actul de primire, cu intenţia de a se delecta pe sine, se numeşte de asemenea SIMPLU, paşut. 

Actul de dăruire cu intenţia de a primi plăcere, se numeşte COMPLEX - maaseh murkav - pentru că actul şi scopul diferă unul de celălalt.

54.CREATORUL - FORŢA spirituală care umple spaţiul 

    Nu avem posibilitatea să înţelegem dorinţele şi campul de acţiune a fortelor Creatorului. 

Ele sunt detaşate de loc şi de spaţiu. 

Astfel nu avem altă cale decat să il imaginăm pe Creator ca o forţă spirituală ce umple tot spaţiul. 

Cu cat progresăm pe treptele spiritualitatii, legile universului devin din ce în ce mai simplificate. Se spune în scrierile originale, cabalice, că Omul a fost creat de Creator pentru a acţiona potrivit unei socoteli simple, iar omul a complicat acest lucru.  

Cu cat înaintăm pe treptele spirituale cu atat devin mai simple legile universale, care cuprind categorii fundamentale. 

Dar omul necunoscand originea Creaţiei şi văzand doar rezultatele deja îndepărtate de originea lor, percepe legile  creaţiei în lumea aceasta ca fiind compuse din nenumărate condiţii şi interdicţii, care i se par foarte complicate. 

55. La servici, gandul este îndreptat doar spre lucru. În restul timpului - spre scopul spiritual al vieţii. 

    În cărţile de Cabala originale se ascunde lumină, autorul cărţii are şi el influenţă asupra celor scrise! 

De aceea este atat de important ca studentul de cabala să-şi concentreze gandul în sesizarea Creatorului. 

De asemenea, să comunice cu autorul prin îndreptarea pretenţiei sale către înţelepciunea şi înţelegerea autorului. 

    

Cine doreşte să ajungă la cunoaştere şi evoluare spirituală, trebuie să se oblige la un anumit program zilnic, să intercaleze lucrul cu studiul, fără a se izola social. 

El trebuie în continuu să-şi examineze gandurile, să fie concentrat la servici pe lucrul său, iar timpul liber să-l consacre reflectării asupra scopului vieţii sale spirituale. 

Atingerea scopului depinde mai mult de calitatea efortului decat de cantitate, de pasiunea omului pentru studiu şi dorinţa sa de a i se dedica, avand speranţe de la studiu şi munca sa interioară, pe care le efectuează în tot timpul său liber. 

56. Creştere spirituală - nu neaparat prin suferinţe

   

 Progresul spiritual nu este totdeauna obligat să treacă prin suferinţă. Un copil care e obligat să mănance va creşte sigur, dar plăcerea sa este distrusă. O astfel de înaintare, fără durere, se cheamă că „e pe contul celui superior”. Omul cu „poftă” de a creşte spiritul, care a înţeles necesitatea aceastei dezvoltari spirituale, - ori a trăit delectarea prin lumina superioară, dorind-o şi mai mult -, poate înainta pe treptele spiritualităţii fără suferinţă, ba chiar delectandu-se cu acest proces al vieţii şi prin cunoaşterea spiritualităţii.

În procesul denumit în cabala a suge - yenika, are loc în mod intens şi penetrant pană în adancul inimii omului, sesizarea discernămantului dintre BUN şi RĂU. Aceasta se poate compara cu mama care-şi apropie copilaşul de san pentru a-l alăpta, tot aşa mekubalul primeşte de la Lumina aflată în obiectul spiritual superior şi percepe în profunzime prăpastia întinsă între BUN şi RĂU. Apoi, precum mama se detaşează de bebeluş, cel mekubal pierde contactul cu superiorul. Prin această separaţie un mekubal pierde acuitatea diagnozei diferenţei enorme dintre bun şi rău. Scopul acestui sistem este ca mekubalul să fie în stare de a pretinde de la Creator mijloace care să-i permită să facă diferenţa între bun şi rău, în aceeaşi măsură cu Superiorul  - “ha-Elyon”. 

57.LUMILE : BRIYAH, YEŢIRAH, ASIYAH,Şi LUMEA AŢILUT - A PRIMI CU SCOPUL DE A DĂRUI. 

    Atat egoismul cat şi altruismul sunt însuşiri avand originea de Sus, dar egoismul aparţine omului prin naşterea, de unde altruismul este realizat prin mari eforturi, prin rugăminţi îndreptate cu intensitate spre acest scop. În prima fază omul trebuie să ajungă să dorească doar atat: să dăruiască Creatorului plăcere, în ciuda dorinţelor sale încă egoiste de care mai este legat. Aceasta dorinţă de a-i dărui Creatorului se prezinta ca dorinţă de a-L răsplăti pentru bucuriile cu care îl răsfaţă. 
Acest proces se numeşte escaladarea treptelor lumilor B I A, sau Briah,Yeţirah, Asiyah. 

Cand omul devine conştient de faptul că produce bucurie Creatorului numai si numai prin faptul că se delectează, atunci se află pe treapta "a primi, pentru a dărui", treaptă numită „lumea aţilut”

Pe treptele lumilor BIA, omul isi face munca interioara, lucrand cu dorinţe de intensitate diferita, indreptandu-le, imbracandu-le in intentia de a dărui bucurie Creatorului, fără pretentie de răsplată. 

Pe treapta LUMII AŢILUT, munca omului are ca scop asimilarea forţelor care fac posibilă primirea plăcerilor  de la Creator, cu scopul unic de a-i produce Lui bucurie.  

58. Interiorizarea Măreţiei Creatorului - motivul muncii spirituale 

COLEGIUL, beit midrash, este locul unde învaţăm cum să-l pretindem pe Creator şi perceperea Creatorului. 

Noi, corpul nostru, egoismul nostru, suntem atraşi în mod natural spre lucruri mai importante şi mai puternice decat noi. 

De aceea e necesar să-L rugăm să ni se dezvăluie, pentru ca să vedem, în Lumina Sa, ce de puţin valorăm IN COMPARATIE CU grandoarea şi înălţimea sa. Astfel se va trezi în noi atracţia spre El, PREcum în natură, cineva mai slab si mic, este atras de cel puternic. 

Omul atribuie importanţă deosebită profesiei sale. 

Cei bogaţi se străduiesc nespus pentru a trezi gelozia semenilor. Dacă ar dispare importanţa dată bogăţiei şi, împreună cu ea gelozia, ar fi neutralizată motivaţia de a lucra pentru a fi bogat. 

Interiorizarea faptului cat e de importanta CUNOAŞTEREA CREATORULUI, este etapa cea mai importantă în munca spirituală şi este motivatia acestei munci. 

 58'   HA'ARI HAKADOŞ, BAAL HASULAM, HA'BAAL ŞEM TOV - Instituţia care aparţine de ADMORIM: 

Dat fiind că străduinţa de a atinge lumina este EGALA CU vasul pentru primirea luminii, nu este posibilă situaţia în care spiritualitatea să fie atinsă fără efort. 

În trecut pană la aşa zisele „corectări” ale lui ARI HAKADOŞ - Rav Iţhac Luriya, marele Mekubal, era mult mai simplă „expediţia” - hamasah, spre spiritualitate. Procesul de eliberare de egoismul care între timp a crescut, a devenit mai greu după perioada lui Luryah şi în urma scrierilor sale despre drumurile care conduc la spiritualitate. Pe de altă parte, el, haARI a descoperit originile LUMINII, şi prin această revelare a condus la deschiderea unor drumuri spre EA. În urma activităţii spirituale  efectuate de către „HAARI HA-KADOŞ”, s-a trezit şi „Bunăvoinţa Creatorului”, începand să-SI reverse lumina asupra noastră.

    În perioada care l-a precedat pe ARI se putea ajunge cu relativ mici eforturi la Divinitate, se spune, „în proporţie de 1 la 100”. Azi, după corectările lui ARI, eforturile depuse şi rezultatul atins trebuie să fie egale: pentru o „unitate de efort” realizandu-se o unitate de cucerire în lumea spirituală, iar valoarea unei unităţi de efort este mult mai mare aSTAzi, decat în trecut.

    Rav Yehuda Aşlag, numit şi omul treptelor - BAAL HASULAM, a făcut o corectare prin care omul nu se mai poate minţi pe sine şi este obligat să meargă pe calea denumită „credinţă deasupra cunoaşterii”, deasupra simţurilor noastre. 

Deşi prin corectările de mai sus drumul a devenit mai limpede, totuşi generaţia noastră este reticenta în a depune efortul necesar, precum au făcut generaţiile anterioare. Deşi noi suntem conştienţi de lipsurile noatre, nu avem puterea să înălţăm spiritualitatea la nivelul necesar, în conştientul nostru, în timp ce materialITATEA e din ce în ce mai stăpanA pe noi. În general, generaţiile precedente erau mult mai înclinate şi pregătite să investească eforturi de dragul spiritualităţii. Azi este greu să găseşti persoane gata din tot sufletul  PENTRU a face sacrificii pe calea spiritualităţii.

    BAAL ŞEMTOV a efectuat o corectare imensă. Pe timpul lui chiar şi oamenii simplii puteau percepe spiritualitatea, deşi numai în mod temporar. Pe o scurtă perioadă, cei ce voiau sa sesizeze divinitatea, reuşeau în aceasta cu uşurinţă. BAAL ŞEMTOV a fondat instituţia aşa numită a ADMOR-ILOR cu scopul de a-şi alege studenţii pentru cercul său de studiu al kabalei. După perioada acestuia, societatea evreiască a fost separată în mai multe curente, conducătorul fiecăruia fiind un MEKUBAL.

astăzi nu mai este valabilă corectarea efectuată de către BAAL ŞEM TOV şi nu toţi conducătorii generaţiei de astăzi se află pe înălţimea spirituală a celor care au ajuns să cunoască Divinitatea. 

După ce BAAL HASULAM a părăsit lumea aceasta, ea se găseşte într-o stare de cădere spirituală, care 

etapa precede următoarea înălţare. 

59. Prin intermediul cabalei sau prin suferinţă

    Două drumuri îi sunt deschise omului spre evoluarea spirituală: drumul cabalei şi drumul suferinţelor. 

Natura ne îndeamnă să evităm tot ce ne provoacă durere. Prin această însuşire Creatorul încearcă să ne apropie de ceea ce e bun. El neutralizează plăcerile lumii materiale şi creează plăceri în lumea spirituală, lumea altruismului. Pe drumul cabalei, în ciuda delectărilor din lumea noastră, se merge prin metoda CREDINŢEI DEASUPRA RAŢIUNII - descrisă în capitolele precedente, spre SCOPUL CREAŢIEI. Prin aceasta metodă omul se poate elibera de egoism - iubire de sine - şi se dăruie cu totul iubirii Creatorului. 

În contrast cu drumul ce trece prin suferinţă, această cale e presărată cu bucurie şi cu linişte sufletească, de asemenea este plin de încredere în reuşita de a ajunge la scopul vieţii, cat mai curand şi fără durere.

    

CABALA ca elixir al vieţii şi CABALA ca otravă - totul depinde de felul în care o studiem 

Calea suferinţelor (derech yisurim) - “BE'ITAh” - este evoluţia naturală, graduală spre spiritual. Pe acest drum păşeşte, inconştientă de ea, umanitatea. „Lumina înconjurătoare” acţionează asupra acelora care nu au pregătit încă VASUL SPIRITUAL capabil să primească lumina interioară - OR PNIMI.

    Pe drumul cabalei - AH'IŞENA - progresarea este rapidă şi fără durere. E scris în TORAH: Israel sare peste timpuri. Aceasta cale se efectuează în mod individual, prin contactul cu Creatorul, şi mergand pe cele 3 linii - GHIMEL KAVIM. Prescurtarea drumului spre spiritualitate, a timpului CORECTĂRII este destinată celor care doresc să devină ISRAEL.

   Nu este uşor să ajungi la credinţă fără a trece prin focul suferinţelor care să te împingă înspre căutarea ei!. 
Crezand în Guvernarea Divina, care e caracterizată prin „RĂSPLATĂ şi PEDEAPSĂ, SACHAR VE-ONEŞ, descrisă mai sus, omul se convinge că rezultatele muncii sale sunt direct proporţionale cu efortul investit. 
Creatorul  oferă celor dornici de EL, ganduri şi fapte bune, însă omul singur este responsabil pentru edificarea credintei proprii, pe care o va atinge doar cu ajutorul cărţilor şi al prietenilor de studiu. 
Cu toate acestea după ce a ajuns la credinţă, omul trebuie să dea creditul pentru succesul realizat,  CREATORULUI, care i l-a făcut cadou. 
Prin modul în care foloseşte omul Cabala, el îi hotăreşte influenţa asupra sa: ori că o transformă în elixirul vieţii, prin care să-şi consolideze voinţa de a munci şi puterile pentru acest lucru. 
Ori, DIMPOTRIVĂ, poate să decidă că totul depinde numai de Creator, că nu e nevoie de nici un efort din partea lui, astfel el transformă cabala în otravă contra sa.

Este interzis să renunţăm la străduinţa de a atrage spre noi ceea ce doreşte Creatorul să ne ofere. La început omul primeşte de sus capacitatea de a sesiza spiritualitatea, care îl înalţă. Mai tarziu soseşte etapa efortului pentru fortificarea forţelor sale de spirit şi a încrederii în propriile puteri în a se înălţa şi mai sus. 
În măsura în care e recunoscător pentru gradaţia la care a ajuns, omul este pe drumul dorit. 
Însă dacă inima îi este nelimpezită şi chiar îndrăzneşte să pretindă bunuri pentru el însuşi, locul pe treapta spiritualităţii îi este în pericol! 

urmeaza!