ASCUNDEREA CREATORULUI - SPRE BINELE OMULUI

    

64. Ascunderea Creatorului are ca scop binele omului nepregătit să pornească în expediţia spre Spiritualitate

    Creatorul adoptă, pe langă dorinţa de a dărui, însuşiri egoiste asemenea omului, pentru a-i fi apropiat, pentru a-i permite să iL perceapa. 

Fiind sub stăpanirea egoului, omului îi este mai simplu să creeze legătura cu un Creator mai puţin altruist, avand astfel posibilitatea de a percepe treapta superioară lui. 

Acestea trezesc iarăşi un paradox: 

Egoismul inspirat sau indus de cel Divin, este menit să-l apropie pe om de lucrurile care ii sunt familiare, dar prin aceasta îl îndepărtează de Creator.. 

Însuşiri egoiste în Creator îl dezamăgesc pe om în ce priveşte partea plăcută şi fermecătoare a studiului cabalei, precum şi siguranţa şi liniştea oferite de acesta. 

In acelaşi timp, este atras spre alegerea cautarii Creatorului, care se ascunde pentru că el nu este încă pregătit, vasul nu e gata să primească delectări spirituale, fiind inrobit de egoism. 

 65. De la a ÎNĂLŢA MAN şi Micşorare - pană la  Crestere,  cunoaşterea Raţiunii Creatorului - “Da'at ha'Boreh. 

E acceptat ca pozitiv, sentimetul de vid şi regresia spirituală, trăite de studentul începător.

Aceste sentimente grele călesc pe om, doritor de a se dedica studiului cabalei. El are obligaţia să adune forţele necesare pentru a alege, de asemeni pentru a realiza o realitate în care Creatorul e ascuns, pentru a-i oferi omului ocazia de a-L depăşi iar, cu puteri reînnoite, anume pentru a-l face să înţeleagă că pierderea vitalităţii studiului se datorează absenţei altruismului. 

De asemenea va fi nevoit să realizeze că tot acest timp, el fiind în Ego, Creatorul nu are posibilitatea de a i se revela, obligat în continuare să ascundă caracterul său adevărat, de altruist! 

Sentimentul de vid spiritual este datorat  faptului că omul începe să-si perceapă gradul său superior. 

El începe să realizeze că senzaţia absenţei Divinitatii îşi are originea în lipsa egalării însuşirilor sale cu ale Creatorului. 

Realizarea acestui fapt îl conduce la a pretinde ajutorul Creatorului spre corectarea EGO-ului care îi înlănţuie personalitatea, şi este piedică pe calea spiritualităţii - această pretentie se numeste „a înălţa MAN”.

Drept consecinţă a acestei pretentii, Creatorul i se dezvăluie in mod parţial. 

Acest act se petrece astfel: superiorul işi „ridică AHAP”-ul, prezentandu-şi însuşirile adevărate, ascunse mai înainte sub masca de ego. 

Cu aceasta ocazie, el dezvăluie şi plăcerile spirituale potrivite gradului dezvăluit. Aceasta întalnire îi arată Omului ce înseamnă senzaţia de maretie, grandoare şi de plăcere provenite din experienta spirituală - la care are dreptul doar cine se ridică la caracteristicile altruismului. 

Aceste acţiuni intensifică în ochii omului însuşirile celui superior, si îl ridică pe om pană la jumătatea gradaţiei acestuia, spiritual. 

Pe limba Cabalei - cel Superior ridică partea superioară a omului, impreuna cu partea sa inferioară, Ahap-ul sau propriu. 

Astfel omul atinge treapta spirituală denumită KATNUT - mic, tanarul.

Creatorul deci ridică pe om la gradul său spiritual, prin aceasta permiţandu-i să-i aprecieze Măreţia. Omul devine profund impresionat de spiritualitate, de ceea ce reprezintă  altruismul, 

de maretia acesteia în comparaţie cu materialitatea sa meschină şi se simte înălţat deasupra acestei lumi. 

Perceperea spiritualităţii transformă pe om, cu sau fără voia sa, preschimbandu-l din egoist în altruist. 

Pentru a-l înălţa în întregime pe Om la prima gradaţie spirituală, Superiorul-Creatorul, i se dezvăluie cu totul, produce GADLUT - maturitate, Grandetze. În urma acestui fapt omul interceptează pe Creator ca fiind unicul conducător şi stăpanitor perfect, care guvernează peste tot. 

Astfel omul cumpara Cunoaşterea Divină, privind Scopul Eemanaţiei şi GUVERNAREA SA. 

Abia acum, ajuns la intelegerea totala a raţiunii Creatorului, îi devine clară fără urma de  îndoială, importanţa studiul Cabalei, calea unica pe care trebuie sa o urmeze.

ACUM cand au dispărut toate îndoielile, chiar şi raţiunea îi indică acest fapt, dincolo de orice scepticism.

66. PRIMA TREAPTĂ Spirituală atinsă pe deplin, treapta denumita Creştere, Gadlut 

    Ca urmare a sesizarii raţiunii Emanatorului, se creează în om contradicţia dintre credinţă şi cunoaştere, dintre linia dreaptă şi cea stangă. În situaţia de micsorare, omul are „vase” ale dăruirii, adică însuşiri altruiste. De asemenea, este pătruns de dorinţa de a merge pe calea credinţei în măreţia Creatoruluii, calea credinţei, sau a liniei drepte. 

Însă acum, cand „cunoaşte Rationamentului Divin", s-ar parea că nu mai e nevoie a investi efortul de a crede. 

Acordul omului de a renunţa la „cunoaşterea” „raţiunii Creatorului”, pentru a acţiona cu ochii închişi prin „credinţa deasupra raţiunii”, determină pe Creator să i se revele în şi mai mare măsură. 

Cu toate acestea, pentru a-l ajuta să menţină echilibrul între cele două linii, Creatorul micşorează măsura descoperirii Guvernării supreme, a luminii înţelepciunii, a grandorii Sale. 

Cunoaşterea Gandirii Creatorului se micşorează, şi linia stangă se echilibrează faţă in fata cu linia dreaptă, a credinţei naive.

Astfel se naşte armonia, balansul între credinţă şi cunoaştere - linia de mijloc. Cu ajutorul acestui echilibru ajunge omul la realizarea Credinţei deasupra ratiunii.

În aceasta, omul există ca obiect spiritual. Caracteristicile spirituale obţinute în starea de junior, ”katnut” - trăsăturile altruiste - sunt adăugate acum raţiunii, revelarii, liniei de stanga. 

Cu linia stanga, omul se poate folosi pe măsura credinţei, adica linia dreaptă, în timp ce el înaintează pe drumul ”credinţei deasupra  raţiunii”, linia de mijloc. 

Omul ajuns la acest stadiu, a ajuns desigur pe treapta cea dintai a scării spirituale, treapta de „senior”, gadlut, majorat.

Aceasta treaptă e prima, incepand de jos, a scării spirituale.

    Aceasta este calea pe care poate înainta un om pe scara treptelor, gradaţiilor.

Avansarea omului are loc prin descoperirea jumătăţii inferioare a gradaţiei superioare şi prin echivalarea trăsăturilor sale cu aceasta. 

Omul care a ales calea înaintării spirituale, avansează de pe o treaptă pe alta, pană la treapta cea mai înalta - scopului emanaţiei - unificarea totală cu Creatorul.