ASCUNDEREA CREATORULUI - SPRE BINELE OMULUI

    

64. Ascunderea Creatorului are ca scop binele omului nepregătit să pornească în expediţia spre Spiritualitate

    Creatorul adoptă, pe langă dorinţa de a dărui, însuşiri egoiste asemenea omului, pentru a-i fi apropiat, pentru a-i permite să iL perceapa. 

Fiind sub stăpanirea egoului, omului îi este mai simplu să creeze legătura cu un Creator mai puţin altruist, avand astfel posibilitatea de a percepe treapta superioară lui. 

Acestea trezesc iarăşi un paradox: 

Egoismul inspirat sau indus de cel Divin, este menit să-l apropie pe om de lucrurile care ii sunt familiare, dar prin aceasta îl îndepărtează de Creator.. 

Însuşiri egoiste în Creator îl dezamăgesc pe om în ce priveşte partea plăcută şi fermecătoare a studiului cabalei, precum şi siguranţa şi liniştea oferite de acesta. 

In acelaşi timp, este atras spre alegerea cautarii Creatorului, care se ascunde pentru că el nu este încă pregătit, vasul nu e gata să primească delectări spirituale, fiind inrobit de egoism. 

 65. De la a ÎNĂLŢA MAN şi Micşorare - pană la  Crestere,  cunoaşterea Raţiunii Creatorului - “Da'at ha'Boreh. 

E acceptat ca pozitiv, sentimetul de vid şi regresia spirituală, trăite de studentul începător.

Aceste sentimente grele călesc pe om, doritor de a se dedica studiului cabalei. El are obligaţia să adune forţele necesare pentru a alege, de asemeni pentru a realiza o realitate în care Creatorul e ascuns, pentru a-i oferi omului ocazia de a-L depăşi iar, cu puteri reînnoite, anume pentru a-l face să înţeleagă că pierderea vitalităţii studiului se datorează absenţei altruismului. 

De asemenea va fi nevoit să realizeze că tot acest timp, el fiind în Ego, Creatorul nu are posibilitatea de a i se revela, obligat în continuare să ascundă caracterul său adevărat, de altruist! 

Sentimentul de vid spiritual este datorat  faptului că omul începe să-si perceapă gradul său superior. 

El începe să realizeze că senzaţia absenţei Divinitatii îşi are originea în lipsa egalării însuşirilor sale cu ale Creatorului. 

Realizarea acestui fapt îl conduce la a pretinde ajutorul Creatorului spre corectarea EGO-ului care îi înlănţuie personalitatea, şi este piedică pe calea spiritualităţii - această pretentie se numeste „a înălţa MAN”.

Drept consecinţă a acestei pretentii, Creatorul i se dezvăluie in mod parţial. 

Acest act se petrece astfel: superiorul işi „ridică AHAP”-ul, prezentandu-şi însuşirile adevărate, ascunse mai înainte sub masca de ego. 

Cu aceasta ocazie, el dezvăluie şi plăcerile spirituale potrivite gradului dezvăluit. Aceasta întalnire îi arată Omului ce înseamnă senzaţia de maretie, grandoare şi de plăcere provenite din experienta spirituală - la care are dreptul doar cine se ridică la caracteristicile altruismului. 

Aceste acţiuni intensifică în ochii omului însuşirile celui superior, si îl ridică pe om pană la jumătatea gradaţiei acestuia, spiritual. 

Pe limba Cabalei - cel Superior ridică partea superioară a omului, impreuna cu partea sa inferioară, Ahap-ul sau propriu. 

Astfel omul atinge treapta spirituală denumită KATNUT - mic, tanarul.

Creatorul deci ridică pe om la gradul său spiritual, prin aceasta permiţandu-i să-i aprecieze Măreţia. Omul devine profund impresionat de spiritualitate, de ceea ce reprezintă  altruismul, 

de maretia acesteia în comparaţie cu materialitatea sa meschină şi se simte înălţat deasupra acestei lumi. 

Perceperea spiritualităţii transformă pe om, cu sau fără voia sa, preschimbandu-l din egoist în altruist. 

Pentru a-l înălţa în întregime pe Om la prima gradaţie spirituală, Superiorul-Creatorul, i se dezvăluie cu totul, produce GADLUT - maturitate, Grandetze. În urma acestui fapt omul interceptează pe Creator ca fiind unicul conducător şi stăpanitor perfect, care guvernează peste tot. 

Astfel omul cumpara Cunoaşterea Divină, privind Scopul Eemanaţiei şi GUVERNAREA SA. 

Abia acum, ajuns la intelegerea totala a raţiunii Creatorului, îi devine clară fără urma de  îndoială, importanţa studiul Cabalei, calea unica pe care trebuie sa o urmeze.

ACUM cand au dispărut toate îndoielile, chiar şi raţiunea îi indică acest fapt, dincolo de orice scepticism.

66. PRIMA TREAPTĂ Spirituală atinsă pe deplin, treapta denumita Creştere, Gadlut 

    Ca urmare a sesizarii raţiunii Emanatorului, se creează în om contradicţia dintre credinţă şi cunoaştere, dintre linia dreaptă şi cea stangă. În situaţia de micsorare, omul are „vase” ale dăruirii, adică însuşiri altruiste. De asemenea, este pătruns de dorinţa de a merge pe calea credinţei în măreţia Creatoruluii, calea credinţei, sau a liniei drepte. 

Însă acum, cand „cunoaşte Rationamentului Divin", s-ar parea că nu mai e nevoie a investi efortul de a crede. 

Acordul omului de a renunţa la „cunoaşterea” „raţiunii Creatorului”, pentru a acţiona cu ochii închişi prin „credinţa deasupra raţiunii”, determină pe Creator să i se revele în şi mai mare măsură. 

Cu toate acestea, pentru a-l ajuta să menţină echilibrul între cele două linii, Creatorul micşorează măsura descoperirii Guvernării supreme, a luminii înţelepciunii, a grandorii Sale. 

Cunoaşterea Gandirii Creatorului se micşorează, şi linia stangă se echilibrează faţă in fata cu linia dreaptă, a credinţei naive.

Astfel se naşte armonia, balansul între credinţă şi cunoaştere - linia de mijloc. Cu ajutorul acestui echilibru ajunge omul la realizarea Credinţei deasupra ratiunii.

În aceasta, omul există ca obiect spiritual. Caracteristicile spirituale obţinute în starea de junior, ”katnut” - trăsăturile altruiste - sunt adăugate acum raţiunii, revelarii, liniei de stanga. 

Cu linia stanga, omul se poate folosi pe măsura credinţei, adica linia dreaptă, în timp ce el înaintează pe drumul ”credinţei deasupra  raţiunii”, linia de mijloc. 

Omul ajuns la acest stadiu, a ajuns desigur pe treapta cea dintai a scării spirituale, treapta de „senior”, gadlut, majorat.

Aceasta treaptă e prima, incepand de jos, a scării spirituale.

    Aceasta este calea pe care poate înainta un om pe scara treptelor, gradaţiilor.

Avansarea omului are loc prin descoperirea jumătăţii inferioare a gradaţiei superioare şi prin echivalarea trăsăturilor sale cu aceasta. 

Omul care a ales calea înaintării spirituale, avansează de pe o treaptă pe alta, pană la treapta cea mai înalta - scopului emanaţiei - unificarea totală cu Creatorul.

ASTFEL A FOST CREAT OMUL

60. Lumina creează VASUL de dragul de a-l umple 

cu voluptăţi - astfel  a fost creat OMUL 

    

Cabala explică modul în care Lumina Creatorului a dat naştere dorinţei de a primi plăcere de la lumină: prin mijlocirea VASULUI care să cuprindă lumina plină de voluptăţi. 

Există o fabula despre omul care a dobandit pe neaşteptate o comoară de bani şi de onoruri pe care nu le-a dorit, însă pierzandu-le, începe să le dorească, plin de durere.

Acest dor după delectări cunoscute odinioară, se numeşte VAS. Astfel lumina creează  VASUL, pentru plăcerea care urmează să o umple, astfel a fost creat OMUL.

AVRAHAM L-a întrebat pe Creator:  de unde stiu că TU vei salva generaţiile care urmează? de unde voi sti că urmaşii mei vor preschimba egoismul în altruism prin studiul cabalei - cum au nevoie de lumină, dacă nu le este dor de EA? 

Creatorul i-a raspuns că li se vor deschide ochii prin Lumina trimisă de EL, ca să suprevegheze asupra lor, iar atunci ei vor descoperi că sunt doar nişte sclavi ai egoului, care este răul.

Omul depune mari eforturi pentru a dobandi legătura cu Creatorul, doar pentru a se salva. 

Corpul nostru nu concepe timpul, el trăieste în prezent. Aceasta este una dintre greutăţile întampinate de OM în efortul său de a înfrunta dorinţele corpului şi de a le depăşi. 

Chiar şi 5 minute de muncă i se par trupului o veşnicie, pentru că el nu poate aprecia odihna promisă imediat după efort. 

Omul este egoistul perfect, de aceea el va alege să-l caute pe Creator, doar fiind sigur că acest lucru este în avantajul său.

Deci pe langă recunoaşterea necesităţii ajutorului Creatorului pentru a scăpa de RĂU, el va învesti în aceasta legătură, doar crezand că-i va aduce salvarea.

Din generaţie în generaţie sunt deschise unor anumite persoane, caile pentru a crea contactul cu Creatorul.

Drumul Cabalei ne deschide o nouă alternativă, contrastand cu drumul suferinţei. 

Condiţiile pentru studiul ei diferă de la o perioadă istorică la alta.

Cu doua mii de ani în urmă doar unele persoane doreau să cunoască pe Creator, iar în ultimele secole au apărut grupuri din ce în ce mai bine organizate, de studenţi dornici să studieze cabala, ca pe vremea lui Shimon Bar Yochay, sau a lui ARI şi a lui Ramchal. Pe timpul lui BAAL ShEM TOV deja studiau zeci de studenţi, iar în epoca moderna, a lui BAAL ha'SULAM, a crescut şi mai mult numărul acestora şi de asemenea au dispărut graniţele care interziceau omului de rand să studieze cabala. Reticenţa oamenilor privind studiului cabalei, a dispărut aproape cu totul.

În generaţiile urmatoare, mulţimile vor primi ca scop al vieţii, cunoasterea si percepţia Creatorului. 

Dacă pe vremuri, doar unii alesi ajungeau la aceasta, astăzi fiecare om in lume, chiar şi fără vreo pregătire prealabilă, poate reuşi a se contopi cu Creatorul. În următoarele generaţii, şi copiii vor putea realiza legătura cu Creatorul, fără o pregătire specială, ci doar prin studiul cabalei, si sub o supraveghere potrivită. 

61. AHAP - o parte a sentimentelor unui Intelept Mekubal, care conţine o parte din treapta spirituală următoare, inferioara. 

    Sentimentele spirituale ale unui Mekubal conţin o porţiune denumită AHAP. De asemenea el conţine o parte din treapta spirituală pe care urmează să se înalţe. Această porţiune este golită de Lumină iar Mekubalul îi simte prea bine pustietatea, pentru că ea nu primeşte Lumina de pe treapta superioară pe care încă nu a atins-o. 

Cu toate că CEL SUPERIOR este plin de Lumină, inferiorul poate primi Lumina doar pe măsura însuşirilor sale. 

Dat fiind că nu este încă maturizat, în ce priveşte aceste însuşiri, pentru a primi Lumina prezentă pe gradaţia superioară Lui, acest Mekubal nu O poate sesiza. 

    Recunoaşterea „răului” -  împăcarea cu prezenţa egoismului e paralela cu lupta pentru a ne elibera de acesta. 

In situaţia in care CREATORUL se ascunde, realitatea împinge pe omul obişnuit să alerge toată viaţa după bunuri, pentru a-şi egala semenii privind nivelul de viaţă acceptat de societate. Egoismul din care suntem plămădiţi, ne duce de nas, făcandu-ne să-i executăm fiece pretenţie şi capriciu, ca roboţii, altfel suferim, supunandu-ne mereu acestui ego. 

Noi îl considerăm inseparabil de dorinţele şi de natura noastră, într-atat de adanc este el înfipt înăuntrul nostru.

Egoismul se găseşte în fiecare celulă a organismului nostru, şi el ne constrange să ne interpretăm sentimentele pe potriva cerinţelor sale, pe potriva folosului adus lui prin realizarea în practică a pretenţiilor sale.

Omului îi este greu a crede că se poate elibera de influenţa egoismului în totalitatea sa, pentru a il înlocui cu altruismul. Acest lucru i se pare de natură fantasmagorică, logic nerealizabilă. 

Conceperea realităţii, din partea noastră, nu se poate îndepărta prea mult de la ceea ce dictează Egoismul. 

De aceea ne este greu să vedem avantajul oferit de altruism, şi ne este greu să pătrundem logica gandirii altruiste. Ca rezultat, ne e greu să acceptăm potenţialul oferit de altruism întregii societăţi şi Universului în totalitatea ei. 

Recunoaşterea egoismului ca străin şi ca duşman intern, ar putea să ne ajute în emanarea unor puncte de vedere noi asupra condiţiei umane. 

Aceasta atitudine trebuie completată cu existenţa voinţei Creatorului. 

Acceptarea existenţei egoismului, în acelaşi timp cu lupta permanentă contra acestui factor care ne îndepărtează de altruismul atat de mult dorit - se numeşte recunoaşterea răului - “hakarat haRA”.

62.Liber arbitru  

    Munca spirituală îşi croieşte tot timpul drum printre concepte contradictorii. De aceea nu se recomandă să dedicăm prea mult timp în căutarea „rău”-lui în adancul nostru. Accentul trebuie pus pe căutarea BINE - lui, căutarea percepţiei Creatorului, pe efortul de a sesiza Lumina Creatorului.

Întreaga emanaţie, cu excepţia omului şi a lumii acestuia, se comportă potrivit cu legile altruismului. Doar omul şi lumea sa înconjurătoare au fost creaţi cu însuşiri opuse, ale egoismului. 

Daca ne-ar fi permis să observăm pe Creator şi lumile spirituale, am descoperi cat de mică este lumea noastra faţă de toate lumile spirituale, cat de neinsemnată este părticica de lume în care trăim, singura care  există  în mod egoist. 

Oare de ce stau astfel lucrurile, de ce s-o fi ascunzand Creatorul, şi de ce ne-a aşezat în aceasta lume întunecoasă, chinuitoare, lipsită de siguranţă?! Intenţia originală a Creatorului a fost să ne creeze veşnici, precum este EL. 

Această intenţie a rămas neclintita, la locul ei, doar atat că NOI suntem cei care trebuie să o realizăm, prin puterile noastre, pentru a caştiga în mod onorabil dreptul la plăcerile care ne sunt oferite în starea de imortalitate, absolută şi infinită.

Aceasta este cauza pentru care a emanat Creatorul o lume opusă Lui, prin crearea însuşirii inverse lui, Egoul, care însoţeşte pe om din momentul naşterii sale, moment în care încetează de a-l mai percepe pe CREATOR. 

EL se ascunde de noi în mod intenţionat, cu scopul de a ne permite liberul arbitru, alegerea între lumea noastră şi lumea Lui. 

Cunoaşterea Creatorului ne-ar fi atras spre El în mod automat, spre plăcerea fără de  probleme a lumii Sale, şi ne-ar fi neutralizat posibilitatea de a alege.

63. LIBERul ARBITRU: A ÎNVĂŢA SAU NU, CABALA

    Aşadar liberul arbitru este exercitat doar în absenţa Creatorului. HESTER HABOREH. Dar este oare posibilă alegerea liberă cand omul se află înlănţuit de EGO, care îi dictează alegerea?! Cum poate aranja Creatorul condiţii neutre, în care alegerea este liberă? 

Şi de fapt despre care alegere este vorba? 

Unul dintre concurenţi este o viaţă plină de suferinţă, care se va sfarşi fără rost, iar al doilea concurent este viaţa eternă, plină de încantare. 

Principiul liberului arbitru se exprimă prin 2 acţiuni principale din partea Creatorului: prima este aceea de a se prezenta uneori în faţa omului, dăruindu-i forţă şi serenitate prin această întalnire cu forţele spirituale. 

A doua, de a ne fi dăruit ştiinţa cabalei. 

Omul care doreşte să-şi schimbe situaţia şi să ajungă la Creator, învaţă aceasta ştiinţă, prin care ajunge să atragă asupra sa Lumina Perferica, Inconjurătoare.

Celelalte modalităţi de studiu al Torei, nu ating puterea acestei Lumini, OR MAKIF - cea mai mare putere ce emana spre noi, e atinsă prin studiul CABALEI. Aceasta, deoarece CABALA ne comunica informatii privind edificii, matrite spirituale, care trezesc aceasta lumină asupra omului. 

Astfel, omul este liber in a alege să studieze CABALA, sau nu - iar dacă a decis astfel, libertatea sa va consta în cantitatea de studiu pe care va fi gata sa o investească în viitor.

Ascunderea Creatorului, revelarea sa, construcţia deosebită a treptelor scării spirituale, conţinute una în următoarea, este aidoma unui telescop. Orice contact intre OM şi CREATOR, începand cu cel mai limitat, ca începător, şi pană la nivelul cel mai evoluat, al întalnirii cu „Locul” unde este Creatorul, se realizează prin intermediul scării spirituale.

Toate treptele acestei scări se află în sferele spirituale - lumile spirituale. Pe treapta cea mai înaltă se găseşte Creatorul, iar treapta cea mai de jos atinge lumea numita “lumea aceasta”.

Omul care nu a pornit încă pe drumul spiritualităţii, se află inferior gradului spiritual cel mai de jos, pentru că natura egoistă primordială si absolută din care este plamadita fiinta sa, nu-i permite să fie prezent în nici un mediu spiritual. 

Urcarea pe treapta spirituală urmatoare, e posibilă doar prin echivalarea însuşirilor sale cu atributele ce caracterizeaza, si apartin de gradul următor. Perceperea gradului acesta e posibil mulţumită edificiului deosebit al treptelor scării spirituale. Scara nu este edificată doar de jos în sus, treaptă peste treaptă, ci treptele se află situate una în interiorul celeilalte, printr-o porţiune a lor, ca telescopul, astfel încat jumătatea inferioară a treptei este îmbrăţişată de jumătatea superioară a treptei aflate inferior faţă de ea. 

Tot astfel, noi conţinem partea inferioară a treptei de deasupra noastră, inclusiv în persoanele cele mai indiferente la spiritualitate, dar aceştia nu sunt deocamdată conştienţi de o astfel de prezenţă a Divinităţii, provenite de la prima treaptă şi pătrunzand în partea superioară a lor: imaginaţi-vă paharele de picnic aşezate una în alta ca într-o coloană!

    Treapta aflată deasupra noastră se numeşte CREATOR, pentru că ea ne procreează, ne dă vitalitate şi ne guvernează. Dat fiind că noi nu percepem treapta aflată deasupra noastră, ni se pare că nu există Creator. 

Omul care a ajuns la etapa în care discerne cu siguranţă existenţa Guvernării supreme a Creatorului Universului, în practică îşi pierde liberul arbitru. El percepe Adevărul şi ştie de acum că numai o singură forţă şi o singura voinţă a creat şi guvernează universul întreg. Din acest motiv se ascunde Creatorul, pentru a permite libertatea de alegere, doar astfel fiind posibilă dorinţa de a-L reajunge, dorinţa de a face orice pentru a-l intalni şi a se contopi cu EL fără vreo răsplată.

    Munca interioară este posibilă numai în situaţia în care Creatorul se ascunde. Dacă i-am percepe grandoarea cu uşurinţă, din acel moment am deveni sclavii Lui, fără vreo posibilitate de a alege, de a gandi sau de a dori în mod indepenent, fără exersarea muncii interioare cu adevărat. Astfel, pe de o parte, Creatorul se ascunde pentru a-i permite omului să fie independent, iar pe de altă parte i se dezvăluie pentru a-l ajuta să se despartă de ego, al cărui prizonier îi este. Cele două situaţii alternează după nevoie, şi omul se simte, cand doar pe sine şi forţele egoiste care îl stăpanesc, cand, descoperind pe Creator, îi sunt revelate forţele spirituale.

    

SUFLETUL, FORTA DE INAINTARE SPIRITUALA, DARUIT DE CREATOR

51. Creatorul îi dăruie Omului sufletul - forţa pentru înaintarea spirituală 

    În general omul trăieşte în armonie cu corpul său. Corpul îi dictează omului dorinţele, şi în schimbul satisfacerii cerinţelori sale, corpul il rasplateste pe om prin senzaţia voluptăţilor trupeşti. 

Plăcerea în sine este de natură spirituală. 
În lumea materială însă, plăcerea spirituală este obligată să traverseze mijlocitorul, reprezentat de trup, şi să fie interceptat prin intermediul celor 5 simţuri. 

Plăcerea e resimţită de corp şi nu avem nici o posibilitate să o separăm de obiectul sursă a plăcerii. 

OAMENII SUNT DIVERŞI ÎN CE PRIVEŞTE GENUL DE OBIECTE PREFERATE CA SURSĂ A PLĂCERILOR LOR, 

dar plăcerea în sine este de natură spirituală!

Omul şi corpul său sunt în relaţii reciproce de ajutor. Corpul e gata să muncească fiindcă primeşte în schimb voluptate. Chiar şi refugiul din situaţii neplăcute conferă plăcere. Corpul funcţionează pe principiul de eficienţă, egoist. 

Cand corpul se împotriveşte unei acţiuni, deci de a ieşi din repaos, înseamnă că plăcerea prevăzută nu e demna de efortul ce urmează să fie depus, deci nu merită să se mişte din situaţia prezentă. 

Omul care vrea să ignore caştigul material, care e interesat numai de progresul sufletului său, se va simţi imobilizat, corpul său nu se va mişca pentru a executa ceva fără folos. Iar omul  nu poate să-şi oblige trupul să lucreze, astfel nu-i rămane altceva decat să invoce ajutorul Creatorului, ca să-l ajute să-şi continuie viaţa, după ce a decis să renunţe la a primi plăceri pentru sine.

Creatorul nu-i schimbă omului corpul, nu sunt schimbate legile naturii, EL nu face minuni. 

Ca răspuns la supliciul sincer, Creatorul îi dăruie omului SUFLETUL - NEŞAMAH, forţa de a acţiona prin decizii autentice. 

Omul care îndeplineşte cele scrise în cărţile de studiu ale cabalei, fără să se lase deranjat de corp, se află în poziţia potrivită de a primi, pe merit, sufletul, NEŞAMAH, care este forţa de a înainta în spiritualitate. 

52. Delectarea infinită - depinde de renunţarea absolută la plăcerile corpului 

    Pentru că toate plăcerile sunt relative, nu se poate ca toţi să fie fericiţi şi să se delecteze în mod egal. Omul este mulţumit nu cu ceea ce are în posesia sa în mod absolut, obiectiv, ci cu ce posedă în comparaţie cu ceilalţi, care nu au ce are el. 

Aceasta face imposibilă construirea unei societăţi bazate pe Dreptate absolută, precum a dovedit-o istoria omenirii: de exemplu - societăţile socialiste, au dat faliment, încercand să se bazeze pe egoism privind egalitatea. Egoismul e bazat pe comparaţie şi concurenţă, deci nu se poate dobandi fericire în mod egal. Astfel Creatorul pune o condiţie, pentru dreptul la plăcerile infinite: Renunţarea totală la pasiuni. Dorinţele, golite de egoism, de dorinţa de a fi satisfăcute pentru sine, sunt definite prin termenul de ALTRUISM. 

52' LIMBA CABALEI ESTE DIRECT LEGATĂ de OBIECTELE SPIRITUALE 

Conceptele de timp, loc, acţiune au semnificaţie diferită de cele cu care suntem familiari. Cabala este un sistem organizat într-o serie de rădăcini spirituale, care se desfăşoară unele din altele, potrivit unor legi constante. În cursul acestui proces, rădăcinile se reunesc pentru a se îndrepta spre un scop unic, suprem - Revelarea Creatorului de către cei Creaţi, aici, în Lumea Aceasta. Ha'Olam ha'zeh. 

Limba cabalei este legată în mod direct de obiectele spirituale sau de acţiunile lor. Astfel e posibil să învăţăm limba, chiar şi sub o formă prescurtată, dacă observăm procesul creaţiei. 

In concepţia cabalei:

    1. Nu există timp: în loc de timp ne folosim de conceptul cauză şi efect.

    2. Locul reprezintă DORINŢA DE PLĂCERI - LOCUL primirii plăcerii.

    3. Fapta, actiunea, ha'maaseh, înseamnă a primi plăcere sau a refuza de a o primi. 

La început - adică înainte de „facerea lumii”, exista singur Creatorul, pe care nu avem cuvinte să-l denumim, pentru că un nume indică realizarea obiectului respectiv. 

Noi realizăm un singur lucru, faptul CREAŢIEI noastre, şi din aceasta cauză ÎL denumim CREATOR. 

De la Creator a ieşit LUMINĂ, adică DORINŢA Creatorului de a-l face pe CREAT, NIVRAH, şi să-i dăruie senzaţia de plăcere provenită de la Creator. Numai pe potriva însuşirilor Luminii originate din Creator, putem să-l definim pe Creator în sine, sau mai precis, numai în funcţie de caractersticile luminii ieşite din Creator putem discuta senzaţiile pe care doreşte să ni le ofere. 

De aceea noi vorbim de un Creator Binefăcător, Bun, ha'Boreh Tov u- Meytiv. 

Să nu greşim, aceasta Plăcere oferită de Creator nu se găseşte în lumina în sine, ci se creează în NOI ca urmare a efectului luminii asupra VASULUI nostru SPIRITUAL. 

De exemplu, plăcerea provenită de la o bucată de carne este rezultatul contactului dintre cerul gurii cu organul de simţ al gustului şi carnea, şi nu se găseşte plăcere în bucata de mancare în sine. 

53. LEHAŞPIAH al menat LEHAŞPIAH, A DĂRUI DE DRAGUL DE A DĂRUI - FAPT SIMPLU şi FAPT COMPLEX. 

    Toate faptele, atat cele materiale, cat şi spirituale, îşi au originea în GAND. 

FAPTELE doar realizează gandul - „realizarea faptului se află mai întai în gand” - sof maaseh bemahşavah thila. 

GANDUL CREATORULUI - mahşevet haboreh - este acela de a dărui plăcere celor creaţi, iar potrivit cu acest gand El ne dăruie nouă, în fapt, plăcere. 

Acest act se numeşte „a dărui pentru a dărui”! Acest act se cheamă SIMPLU, PAŞUT, dat fiind că şi actul şi intenţia sunt identice, şi astfel unificate. 

Cel  Creat a fost creat cu însuşiri egoiste. 

Astfel el nu poate avea alt scop decat acela de a se delecta pentru a caştiga plăcere. 

Omul are 2 posibilităţi de a se delecta: una este prin a primi, a doua este aceea de a dărui. Însă motivaţia ambelor este aceea de A PRIMI PLĂCERE. 

Actul de primire, cu intenţia de a se delecta pe sine, se numeşte de asemenea SIMPLU, paşut. 

Actul de dăruire cu intenţia de a primi plăcere, se numeşte COMPLEX - maaseh murkav - pentru că actul şi scopul diferă unul de celălalt.

54.CREATORUL - FORŢA spirituală care umple spaţiul 

    Nu avem posibilitatea să înţelegem dorinţele şi campul de acţiune a fortelor Creatorului. 

Ele sunt detaşate de loc şi de spaţiu. 

Astfel nu avem altă cale decat să il imaginăm pe Creator ca o forţă spirituală ce umple tot spaţiul. 

Cu cat progresăm pe treptele spiritualitatii, legile universului devin din ce în ce mai simplificate. Se spune în scrierile originale, cabalice, că Omul a fost creat de Creator pentru a acţiona potrivit unei socoteli simple, iar omul a complicat acest lucru.  

Cu cat înaintăm pe treptele spirituale cu atat devin mai simple legile universale, care cuprind categorii fundamentale. 

Dar omul necunoscand originea Creaţiei şi văzand doar rezultatele deja îndepărtate de originea lor, percepe legile  creaţiei în lumea aceasta ca fiind compuse din nenumărate condiţii şi interdicţii, care i se par foarte complicate. 

55. La servici, gandul este îndreptat doar spre lucru. În restul timpului - spre scopul spiritual al vieţii. 

    În cărţile de Cabala originale se ascunde lumină, autorul cărţii are şi el influenţă asupra celor scrise! 

De aceea este atat de important ca studentul de cabala să-şi concentreze gandul în sesizarea Creatorului. 

De asemenea, să comunice cu autorul prin îndreptarea pretenţiei sale către înţelepciunea şi înţelegerea autorului. 

    

Cine doreşte să ajungă la cunoaştere şi evoluare spirituală, trebuie să se oblige la un anumit program zilnic, să intercaleze lucrul cu studiul, fără a se izola social. 

El trebuie în continuu să-şi examineze gandurile, să fie concentrat la servici pe lucrul său, iar timpul liber să-l consacre reflectării asupra scopului vieţii sale spirituale. 

Atingerea scopului depinde mai mult de calitatea efortului decat de cantitate, de pasiunea omului pentru studiu şi dorinţa sa de a i se dedica, avand speranţe de la studiu şi munca sa interioară, pe care le efectuează în tot timpul său liber. 

56. Creştere spirituală - nu neaparat prin suferinţe

   

 Progresul spiritual nu este totdeauna obligat să treacă prin suferinţă. Un copil care e obligat să mănance va creşte sigur, dar plăcerea sa este distrusă. O astfel de înaintare, fără durere, se cheamă că „e pe contul celui superior”. Omul cu „poftă” de a creşte spiritul, care a înţeles necesitatea aceastei dezvoltari spirituale, - ori a trăit delectarea prin lumina superioară, dorind-o şi mai mult -, poate înainta pe treptele spiritualităţii fără suferinţă, ba chiar delectandu-se cu acest proces al vieţii şi prin cunoaşterea spiritualităţii.

În procesul denumit în cabala a suge - yenika, are loc în mod intens şi penetrant pană în adancul inimii omului, sesizarea discernămantului dintre BUN şi RĂU. Aceasta se poate compara cu mama care-şi apropie copilaşul de san pentru a-l alăpta, tot aşa mekubalul primeşte de la Lumina aflată în obiectul spiritual superior şi percepe în profunzime prăpastia întinsă între BUN şi RĂU. Apoi, precum mama se detaşează de bebeluş, cel mekubal pierde contactul cu superiorul. Prin această separaţie un mekubal pierde acuitatea diagnozei diferenţei enorme dintre bun şi rău. Scopul acestui sistem este ca mekubalul să fie în stare de a pretinde de la Creator mijloace care să-i permită să facă diferenţa între bun şi rău, în aceeaşi măsură cu Superiorul  - “ha-Elyon”. 

57.LUMILE : BRIYAH, YEŢIRAH, ASIYAH,Şi LUMEA AŢILUT - A PRIMI CU SCOPUL DE A DĂRUI. 

    Atat egoismul cat şi altruismul sunt însuşiri avand originea de Sus, dar egoismul aparţine omului prin naşterea, de unde altruismul este realizat prin mari eforturi, prin rugăminţi îndreptate cu intensitate spre acest scop. În prima fază omul trebuie să ajungă să dorească doar atat: să dăruiască Creatorului plăcere, în ciuda dorinţelor sale încă egoiste de care mai este legat. Aceasta dorinţă de a-i dărui Creatorului se prezinta ca dorinţă de a-L răsplăti pentru bucuriile cu care îl răsfaţă. 
Acest proces se numeşte escaladarea treptelor lumilor B I A, sau Briah,Yeţirah, Asiyah. 

Cand omul devine conştient de faptul că produce bucurie Creatorului numai si numai prin faptul că se delectează, atunci se află pe treapta "a primi, pentru a dărui", treaptă numită „lumea aţilut”

Pe treptele lumilor BIA, omul isi face munca interioara, lucrand cu dorinţe de intensitate diferita, indreptandu-le, imbracandu-le in intentia de a dărui bucurie Creatorului, fără pretentie de răsplată. 

Pe treapta LUMII AŢILUT, munca omului are ca scop asimilarea forţelor care fac posibilă primirea plăcerilor  de la Creator, cu scopul unic de a-i produce Lui bucurie.  

58. Interiorizarea Măreţiei Creatorului - motivul muncii spirituale 

COLEGIUL, beit midrash, este locul unde învaţăm cum să-l pretindem pe Creator şi perceperea Creatorului. 

Noi, corpul nostru, egoismul nostru, suntem atraşi în mod natural spre lucruri mai importante şi mai puternice decat noi. 

De aceea e necesar să-L rugăm să ni se dezvăluie, pentru ca să vedem, în Lumina Sa, ce de puţin valorăm IN COMPARATIE CU grandoarea şi înălţimea sa. Astfel se va trezi în noi atracţia spre El, PREcum în natură, cineva mai slab si mic, este atras de cel puternic. 

Omul atribuie importanţă deosebită profesiei sale. 

Cei bogaţi se străduiesc nespus pentru a trezi gelozia semenilor. Dacă ar dispare importanţa dată bogăţiei şi, împreună cu ea gelozia, ar fi neutralizată motivaţia de a lucra pentru a fi bogat. 

Interiorizarea faptului cat e de importanta CUNOAŞTEREA CREATORULUI, este etapa cea mai importantă în munca spirituală şi este motivatia acestei munci. 

 58'   HA'ARI HAKADOŞ, BAAL HASULAM, HA'BAAL ŞEM TOV - Instituţia care aparţine de ADMORIM: 

Dat fiind că străduinţa de a atinge lumina este EGALA CU vasul pentru primirea luminii, nu este posibilă situaţia în care spiritualitatea să fie atinsă fără efort. 

În trecut pană la aşa zisele „corectări” ale lui ARI HAKADOŞ - Rav Iţhac Luriya, marele Mekubal, era mult mai simplă „expediţia” - hamasah, spre spiritualitate. Procesul de eliberare de egoismul care între timp a crescut, a devenit mai greu după perioada lui Luryah şi în urma scrierilor sale despre drumurile care conduc la spiritualitate. Pe de altă parte, el, haARI a descoperit originile LUMINII, şi prin această revelare a condus la deschiderea unor drumuri spre EA. În urma activităţii spirituale  efectuate de către „HAARI HA-KADOŞ”, s-a trezit şi „Bunăvoinţa Creatorului”, începand să-SI reverse lumina asupra noastră.

    În perioada care l-a precedat pe ARI se putea ajunge cu relativ mici eforturi la Divinitate, se spune, „în proporţie de 1 la 100”. Azi, după corectările lui ARI, eforturile depuse şi rezultatul atins trebuie să fie egale: pentru o „unitate de efort” realizandu-se o unitate de cucerire în lumea spirituală, iar valoarea unei unităţi de efort este mult mai mare aSTAzi, decat în trecut.

    Rav Yehuda Aşlag, numit şi omul treptelor - BAAL HASULAM, a făcut o corectare prin care omul nu se mai poate minţi pe sine şi este obligat să meargă pe calea denumită „credinţă deasupra cunoaşterii”, deasupra simţurilor noastre. 

Deşi prin corectările de mai sus drumul a devenit mai limpede, totuşi generaţia noastră este reticenta în a depune efortul necesar, precum au făcut generaţiile anterioare. Deşi noi suntem conştienţi de lipsurile noatre, nu avem puterea să înălţăm spiritualitatea la nivelul necesar, în conştientul nostru, în timp ce materialITATEA e din ce în ce mai stăpanA pe noi. În general, generaţiile precedente erau mult mai înclinate şi pregătite să investească eforturi de dragul spiritualităţii. Azi este greu să găseşti persoane gata din tot sufletul  PENTRU a face sacrificii pe calea spiritualităţii.

    BAAL ŞEMTOV a efectuat o corectare imensă. Pe timpul lui chiar şi oamenii simplii puteau percepe spiritualitatea, deşi numai în mod temporar. Pe o scurtă perioadă, cei ce voiau sa sesizeze divinitatea, reuşeau în aceasta cu uşurinţă. BAAL ŞEMTOV a fondat instituţia aşa numită a ADMOR-ILOR cu scopul de a-şi alege studenţii pentru cercul său de studiu al kabalei. După perioada acestuia, societatea evreiască a fost separată în mai multe curente, conducătorul fiecăruia fiind un MEKUBAL.

astăzi nu mai este valabilă corectarea efectuată de către BAAL ŞEM TOV şi nu toţi conducătorii generaţiei de astăzi se află pe înălţimea spirituală a celor care au ajuns să cunoască Divinitatea. 

După ce BAAL HASULAM a părăsit lumea aceasta, ea se găseşte într-o stare de cădere spirituală, care 

etapa precede următoarea înălţare. 

59. Prin intermediul cabalei sau prin suferinţă

    Două drumuri îi sunt deschise omului spre evoluarea spirituală: drumul cabalei şi drumul suferinţelor. 

Natura ne îndeamnă să evităm tot ce ne provoacă durere. Prin această însuşire Creatorul încearcă să ne apropie de ceea ce e bun. El neutralizează plăcerile lumii materiale şi creează plăceri în lumea spirituală, lumea altruismului. Pe drumul cabalei, în ciuda delectărilor din lumea noastră, se merge prin metoda CREDINŢEI DEASUPRA RAŢIUNII - descrisă în capitolele precedente, spre SCOPUL CREAŢIEI. Prin aceasta metodă omul se poate elibera de egoism - iubire de sine - şi se dăruie cu totul iubirii Creatorului. 

În contrast cu drumul ce trece prin suferinţă, această cale e presărată cu bucurie şi cu linişte sufletească, de asemenea este plin de încredere în reuşita de a ajunge la scopul vieţii, cat mai curand şi fără durere.

    

CABALA ca elixir al vieţii şi CABALA ca otravă - totul depinde de felul în care o studiem 

Calea suferinţelor (derech yisurim) - “BE'ITAh” - este evoluţia naturală, graduală spre spiritual. Pe acest drum păşeşte, inconştientă de ea, umanitatea. „Lumina înconjurătoare” acţionează asupra acelora care nu au pregătit încă VASUL SPIRITUAL capabil să primească lumina interioară - OR PNIMI.

    Pe drumul cabalei - AH'IŞENA - progresarea este rapidă şi fără durere. E scris în TORAH: Israel sare peste timpuri. Aceasta cale se efectuează în mod individual, prin contactul cu Creatorul, şi mergand pe cele 3 linii - GHIMEL KAVIM. Prescurtarea drumului spre spiritualitate, a timpului CORECTĂRII este destinată celor care doresc să devină ISRAEL.

   Nu este uşor să ajungi la credinţă fără a trece prin focul suferinţelor care să te împingă înspre căutarea ei!. 
Crezand în Guvernarea Divina, care e caracterizată prin „RĂSPLATĂ şi PEDEAPSĂ, SACHAR VE-ONEŞ, descrisă mai sus, omul se convinge că rezultatele muncii sale sunt direct proporţionale cu efortul investit. 
Creatorul  oferă celor dornici de EL, ganduri şi fapte bune, însă omul singur este responsabil pentru edificarea credintei proprii, pe care o va atinge doar cu ajutorul cărţilor şi al prietenilor de studiu. 
Cu toate acestea după ce a ajuns la credinţă, omul trebuie să dea creditul pentru succesul realizat,  CREATORULUI, care i l-a făcut cadou. 
Prin modul în care foloseşte omul Cabala, el îi hotăreşte influenţa asupra sa: ori că o transformă în elixirul vieţii, prin care să-şi consolideze voinţa de a munci şi puterile pentru acest lucru. 
Ori, DIMPOTRIVĂ, poate să decidă că totul depinde numai de Creator, că nu e nevoie de nici un efort din partea lui, astfel el transformă cabala în otravă contra sa.

Este interzis să renunţăm la străduinţa de a atrage spre noi ceea ce doreşte Creatorul să ne ofere. La început omul primeşte de sus capacitatea de a sesiza spiritualitatea, care îl înalţă. Mai tarziu soseşte etapa efortului pentru fortificarea forţelor sale de spirit şi a încrederii în propriile puteri în a se înălţa şi mai sus. 
În măsura în care e recunoscător pentru gradaţia la care a ajuns, omul este pe drumul dorit. 
Însă dacă inima îi este nelimpezită şi chiar îndrăzneşte să pretindă bunuri pentru el însuşi, locul pe treapta spiritualităţii îi este în pericol! 

urmeaza!

de la o inima de piatra la o inima palpitand de viata

37. A înfăptui de dragul Creatorului

    Sentimentele cele mai puternice le percepem cu toată fiinţa, şi nu doar printr-un anumit organ. Omul care-şi analizează sentimentele şi dorinţele, poate judeca dacă inima şi raţiunea - muha ve liba - îi sunt identice. 

Pe măsura nepotrivirii acestor două, inima şi mintea, corpul arată împotrivire. De exemplu se poate verifica, în timpul citirii rugăciunii din carte, oare lucrurile sunt rostite automat? Corpul se opune dand o senzaţie de stingher fizic, tocmai în acele părţi ale rugăciunii care sunt cele mai importante şi mai eficiente. Citirea în mod automat din cartea de rugăciuni, pentru a evita aceste senzaţii, duc la pierderea efectului pentru care a fost menită rugăciunea.

Merită de verificat intenţia inimii, mesajul pe care doreşte omul să-l transmită Creatorului prin rugăciune: El este impresionat de vibraţiile inimii, ale raţiunii, ale corpului, iar nu de vorbe mormăite de buze. Rugăciunea este munca inimii, în care inima este sincronizată cu cele rostite de gură. 

Munca inimii duce la reacţia întregului corp, în care timp corpul se împotriveşte cu vehemenţă la despărtirea de egoism, încat se împotriveşte să ceară ajutorul Creatorului, acest fapt semnaland că această rugăciune este cea perfectă pentru salvarea din exilul spiritual. 

38.Evenimente istorice - rezultatul direct al egoismului şi altruismului 

Tot cele ce se întamplă poporului sunt rezultatul forţelor spirituale în acţiune. 

Este posibil să examinăm în retrospect şi să observăm cum, în decurs de sute de ani, au loc legături de cauză si efect în tot ce priveşte istoria noastră. 

Un înţelept mekubal care vede viitorul, nu se mulţumeşte să aştepte evenimentele. Fiindcă are puterea să prevadă viitorul, este capabil să evite calamităţile. 

Realitatea din lumea noastră este creată ca rezultat direct al forţelor spirituale, care acţionează dincolo de percepţia noastră. 

De aceea, înţeleptul mekubal are posibilitatea să observe evenimentele înainte ca ele să ajungă ... 

Însă dat fiind că aceste evenimente sunt necesare corectării, ele de obicei nu sunt anulate. Ele sunt mijloace trimise de Sus, ca să ne conducă spre corectare şi nu ca să ne producă suferinţă. 

Rolul celui MEKUBAL în lume nu este cel de magician, ci de a oferi ajutor tuturor prin ridicarea nivelului de înţelegere a necesităţii corectării. 

De asemenea, el poate oferi ajutor persoanelor care o solicită în mod personal.

Exilul poporului Israel, reprezentand pe toti cei care doresc sa cunoasca pe Creator, va continua pană in momentul în care  vom fi gata să ne luăm rămas bun de la dorinţele noastre egoiste.  

Cat timp nu ne vom corecta egoismul, va continua ura îndreptată către noi din toate direcţiile. Faptul că noi evreii reţinem egoismul, continuand să-l servim, dă popoarelor lumii puterea să ne domine, cu cruzime. 

Dacă am ridica oricat de putin importanţa altruismului, preferandu-l egoismului, nu am fi dispreţuiţi de nimeni, nu am fi dominaţi de nici un alt popor. 

Din momentul în care vom difuza CABALA tuturor popoarelor, doar atunci, vom obtine Tzara şi independenta/libertatea. 

Toate evenimentele istorice sunt rezultatul forţelor spirituale, egoiste sau altruiste. 

Astfel renuntarea la corectarea dorinţelor egoiste, este paralelă cu îngenunchierea faţă de celelalte naţiuni. 

  

39.Detaşarea de plăcerile materiale - schimbarea inimii de piatră într-o inimă palpitandă 

Omul nu e capabil de unul singur să-şi stăpanească inima, poate să fie el cel mai deştept şi mai talentat şi mai tare în toată lumea. Singura cale spre a se schimba, este aceea de a efectua în mod mecanic fapte bune, acestea avand înţelesul spiritual de a atribui totul Creatorului, paralel cu cererea de la Creator să ne dea o altă inimă, să schimbe vectorul dorinţelor noastre. Pretenţia trebuie să fie de a ni se da o unică dorinţă, puternică, o voinţă profundă, ea însăşi fiind rugăciunea. 

Această dorinţă uriaşă micşorează pană la dispariţie toate celelalte dorinţe. 

Pentru a crea această dorinţă unică, puternică, omul trebuie să I se dedice ceas cu ceas, zi de zi, neavand voie să dispere, chiar cand îşi dă seama cat de adanc scufundat este în ego, fiind prizonierul lui. Nu-i e permis să scada eforturile chiar cand este foarte obosit, sau cand alte probleme îi pretind atenţia.

Trebuie să ţinem minte că această muncă nu reprezintă deocamdată adevarata muncă spirituală, ci un efort egoist, pentru că realizarea transformării adevărate a egoismului, aparţine Creatorului. 

De asemenea, cand omul se opreşte pentru a-şi examina realizările, descoperă cu parere de rău că, de cand a început să studieze kabbalah, viaţa sa nu numai că nu s-a ameliorat, ci dimpotrivă, a devenit mai grea, în special comparat cu colegii care au continuat să progreseze în viaţa materială. 

Iar el, în acest timp doar stă şi studiază. 

Numai rezistenţa, la obiecţiile raţiunii şi ale trupului, căleşte şi construieşte în om dorinţa adevărată – vasul spiritual “Kli Ruhani”. 

Şi cum să ne măsuram cu torentul de mustrari?                 

Acestea sunt argumente ale ego-ului, nu are rost să intrăm în discuţie cu ele, căci oricum egoismul este menit să ne detaşăm de el. 

În schimb, să ascultăm de oamenii de prestigiu în studiul cabalei, care s-au ridicat la gradele superioare ale sferelor spirituale şi cărora le stă în putere să ne ajute să păşim pe drumul parcurs de ei. 

Trebuie să acceptăm cu înţelegere faptul creşterii egoului tocmai aproape de despartirea de acesta, şi să sperăm că acum, cu adaosul de egoism, vom reuşi să-l uram într-adevăr, astfel încat pretenţia noastră la Creator de a ne elibera de ego, va fi primită în cer, şi El va efectua corectarea noastră - hatikun. 

Ajutorul ne este trimis în măsura în care reuşim sa percepem grandoarea Creatorului. 

Cu cat acest ajutor creşte, cu atat mai mult este gata omul să se supună de bună voie, cand sesizeaza măreţia Creatorului. Astfel reuşeşte să rupă lanţurile egoismului, ale dorinţei de a primi raţon lekabel. 

Această gradaţie se numeşte metamorfoza inimii de piatră, care se simte doar pe sine, intr-o inimă vie, palpitandă, care percepe pe toţi ceilalţi.

In lumea noastră, omul înaintează cu ajutorul picioarelor - organele mişcării, iar cand îşi  atinge scopul, se foloseşte de maini pentru a primi. Organele spirituale funcţionează invers. 

Omul va atinge scopul Creaţiei numai dacă ridica mainile pentru a dărui şi refuza folosirea egoului, a raţiunii pe treptele scării spre spiritual. 

40. Suferinţele Omului de dragul corectării - Bunăvoinţa arătată de Creator 

    Dacă scopul Creaţiei e acela de a ne răsfăţa pe noi, atunci de ce drumul care conduce la plăcere este presărat cu atatea greutăţi? 

Omul a fost creat de Creatorul perfect. 

Perfecţiunea este caracterizată de repaos, în timp ce o stare de imperfecţiune, de nemulţumire, produce deplasarea, cu scopul umplerii acestui gol. Omul iubeşte repaosul, iar pentru a renunţa la odihnă trebuie să resimtă necesităţile existenţiale, ca de exemplu hrană, adăpost, etc. Trăirea unor astfel de lipsuri împing pe om să încerce a le satisface. Cu cat suferă mai mult din cauza lor, cu atat vor fi mai mari sacrificiile pe care este gata să le facă, pentru a scăpa de suferinţa cauzată de aceste lipsuri. 

Astfel, dacă Omului îi sunt trimise de Creator suferinţe cauzate de lipsa de spiritualitate, acesta va fi gata să depună eforturi pana la atingerea spiritualităţii care-i este necesară. 

Iar cand va realiza atingerea spiritualităţii, scopul creaţiei - va avea parte prin trăirea ei de o mare plăcere, care i-a fost destinată lui din zorii Facerii lumii. 

Oricine doreşte să urmeze calea spirituală, nu percepe suferinţele care-i provin din egoism, ca fiind o pedeapsă sau ca un blestem de Sus. 

Din contra, isi primeşte durerea cu drag, înţelegand că însuşi Creatorul i-a destinat-o, pentru a încerca să-l ajute. 

ÎN RETROSPECT, persoanei care a atins lumea spirituală, cu bucuriile care o însoţesc, îi devine clar cat de mult i-a lipsit spiritualitatea. 

În mod natural, lipsurile materiale produc o suferinţă mai evidentă decat lipsa plăcerii atinse prin spiritualitate. 

Pentru a-l atrage pe Om spre Divinitate şi plăcerile care o însoţesc, Creatorul îi provoacă durere cauzata prin lipsa Creatorului. 

Sentimentul de plenitudine infinită produsa prin cea mai mică plăcere atinsă prin spiritualitate, nu se poate atinge cat timp ne delectăm prin materialitate. 

41. A căuta spiritualul de dragul plăcerii - acceptat pentru începători 

Cei care se delectează prin spiritual sunt în pericol de a sta în mrejele egoului: cand cauza studiului cabalei este plăcerea conferită de spiritualitate, mai mare decat plăcerile vieţii cotidiene, de care suntem deja plictisiţi. 

În acest caz lipseşte însăşi esenţa spiritualităţii, daruirea, sau credinţa, care devine superfluă, omul dorind sa fie satisfacut şi atat. 

Totuşi, aceasta etapă este ncesară pentru începători, ajutandu-i să pornească pe calea care ii va conduce în continuare spre corectare tikun. 

42. În viaţa spirituală, daună fata de eficienţa , egalează minciună fata de adevăr. 

    Fiece persoană este convinsă că ştie cel mai bine cum trebuie să-şi trăiască viaţa. Originea acestui sentiment este concepţia egoistă căreia îi este prizonier omul, si pe care nu o poate înlătura, pentru a-şi transcende Eul. Acest fapt explică siguranţa că el este cel mai deştept din lume în ceea ce-l priveşte atat pe el cat şi dorinţele lui cele mai fierbinţi, in orice moment.

    Creatorul a creat peste lumea noastră o guvernare supremă, care constă din legi materiale clare, legile naturii. 

În viaţa din lumea noastră nu e posibil să nu te supui acestor legi. Dacă cineva sare de pe stancă, nu poate evita căderea în abis, lovitura etc. 

Aceste legi fixe, clare, au fost create anume de Creator pentru a ne învăţa să fim grijulii în a ne păstra viaţa. 

In viata materiala Omul nu înţelege că există consecinţe profunde la fiecare faptă a sa. 

El nu cunoaşte legile care îl domină chiar si dincolo de legile naturii, de respectarea cărora depinde supravieţuirea. 

El trebuie să înveţe inca de la începutul drumului spiritual că aici legea cea mai importantă este legea care pretinde să ieşim de sub controlul plăcerilor ce ne dictează acţiunile. 

Nu ne este permis sa ignoram aceasta lege, importanta ca si legile naturii materiale. 

Valorile de Adevar sau Minciuna sunt cele care determină efectul faptelor noastre asupra balanţei dintre Utilitate si Daună. 

43. Cabala, credinţă, rugăciune - drumul spre împlinire cu Lumina Creatorului  

    Lumina ajunge de la Creator, şi e resimţită de noi in simturile noastre ca o imensă plăcere. Acesta este scopul Creaţiei: atingerea Luminii care e sinonimă cu realizarea Creatorului, fiindca noi percepem Lumina emanată şi nu pe Emanator. Emunah sau Credinta, este forţa care face posibilă viaţa, speranţa că este absolut posibilă realizarea vieţii spirituale, că e posibil să fim reanimaţi dintr-o stare care se aseamănă cu moartea spirituală. 

Nevoia de a resimţi aceasta credinţă creşte pe măsură ce omul se simte mai amorţit spiritual. Rugăciunea este concentrarea eforturilor inimii în lucrul care-i este cel mai important omului, a-L percepe pe Creator şi a cere de la el viaţa. 

Străduinţa, efortul, rugăciunea devin posibile doar cat timp percepem pe Creator ca fiind „ascuns”- haboreh nistar. Adevărata rugăciune nu vine să petindă revelarea Creatorului, cea mai mare rasplata, 

ci e cerinta pentru capacitatea de a ne debarasa de ego, inamicul spiritualitatii, pentru a ne dedica acesteia, adica altruismului. 

Cand e sigur de a fi cucerit o anumită proporţie de altruism, are puterea de a primi plăcerile de dragul Creatorului, fiind conştient de faptul că acesta se delectează prin faptul ca omul are plăcere. 

Voinţa Creatorului este aceea de a-l conduce pe om la plăcere, de a-i face bine. 

Omul si Creatorul se apropie in mod gradat, prin apropierea dintre dorintele lor. 

Pe langă plăcerea de a primi Lumina Creatorului, Omul are parte de delectare infinită, prin perceperea maretiei Creatorului. 

Această plăcere reprezintă SCOPUL CREAŢIEI. 

44. Restrangerea Punctului Negru 

şi corectare sau  Ecran 

Egoismul, sigilat in noi prin natura creatiei noastre   ne stăpaneşte întru totul: de la nivelul hormonal, cel molecular, si pană la sistemele inalte ale creierului uman, subconştientul nostru şi în acesta, dorinţele noastre cele mai pure şi sublime, pe care le numim altruism. 

Omul, ha-adam, nu este capabil să facă nimic împotriva egoismului său. Cine doreşte să iasă de sub controlul egoului trebuie să acţioneze contra raţiunii şi a dorinţelor corpului, pentru a continua să progreseze pe plan spiritual. 

Fără să aştepte răsplată. 

Aceasta este calea unică de a ieşi din cadrul acestei lumi, adică lumea egoismului. 

Această metodă e definită alegoric prin cuvintele : legat cu funii pană va zice - vreau! Astfel, cand Creatorul îl va ajuta şi îl va înzestra pe Om cu natura de altruist, trupul se va mulţumi şi va accepta să funcţioneze sub legi spirituale, iar acest grad se numeste TESHUVAH - sau reîntoarcere. 

Răsturnarea naturii egoiste în cea altruistă se petrece atunci cand dorinţa de a primi, sau egoismul, sau punctul cel negru, trece printr-un proces numit proces de „restrangere” - ţimţum. În cursul acestui proces Lumina Creatorului dispare din ego, şi îşi face apariţia corectarea, denumită ecran-masach. 

Cu ajutorul aşa numitului ecran, egoismul e schimbat în altruism. 

Nu avem posibilitatea să cuprindem cu mintea cum are loc acest miracol, decat trecand noi înşine prin aceasta metamorfoza! 

Pană atunci, ni se va părea ireală posibilitatea schimbării legii de bază a naturii, conform căreia, nu ne este dat să realizăm un lucru care nu e în granitele dorinţei de a primi. 

Însă iată miracolul înfruntă legea şi dintrodată, are loc, chiar acolo unde nu a reusit voinţa noastră. 

După ce se petrece acest miracol, transformarea egoismului în altruism, Omul descoperă că toate faptele sale răman precum au fost, şi că nici în noua situaţie nu are ce dărui Creatorului, care este perfect. Omul va înţelege că tot ce doreşte Creatorul, este de a-i oferi omului perfecţiunea, egalarea cu El.

Omul nu poate răspunde în aceeaşi măsură Creatorului în schimbul plăcerilor infinite cu care este copleşit, dar găseşte singura cale de a dărui Creatorului, aceea de a primi plăcere, pe cand este conştient de originea ei, şi primeste cu singura condiţie, de a-i produce LUI, Creatorului, plăcere, prin aceleaşi fapte, ca şi înainte. 

Dar şi în acest fel, gandul, intenţia, nu aduce profit Creatorului în aceeaşi măsură cu Omul. 

Intentia permite omului să aibă parte de plăceri infinite, fără sentimente de vinovăţie si ruşine. 

Acum, cand a ajuns să se echivaleze cu Creatorul, devenind altruist în loc de egoist, omul se poate delecta cu plăceri spirituale, adică poate să primească la infinit, aşa cum poate primi doar cel ce nu primeşte pentru propria sa plăcere. 

Aceasta este, de fapt, condiţia care permite delectarea infinită.