ASTFEL A FOST CREAT OMUL

60. Lumina creează VASUL de dragul de a-l umple 

cu voluptăţi - astfel  a fost creat OMUL 

    

Cabala explică modul în care Lumina Creatorului a dat naştere dorinţei de a primi plăcere de la lumină: prin mijlocirea VASULUI care să cuprindă lumina plină de voluptăţi. 

Există o fabula despre omul care a dobandit pe neaşteptate o comoară de bani şi de onoruri pe care nu le-a dorit, însă pierzandu-le, începe să le dorească, plin de durere.

Acest dor după delectări cunoscute odinioară, se numeşte VAS. Astfel lumina creează  VASUL, pentru plăcerea care urmează să o umple, astfel a fost creat OMUL.

AVRAHAM L-a întrebat pe Creator:  de unde stiu că TU vei salva generaţiile care urmează? de unde voi sti că urmaşii mei vor preschimba egoismul în altruism prin studiul cabalei - cum au nevoie de lumină, dacă nu le este dor de EA? 

Creatorul i-a raspuns că li se vor deschide ochii prin Lumina trimisă de EL, ca să suprevegheze asupra lor, iar atunci ei vor descoperi că sunt doar nişte sclavi ai egoului, care este răul.

Omul depune mari eforturi pentru a dobandi legătura cu Creatorul, doar pentru a se salva. 

Corpul nostru nu concepe timpul, el trăieste în prezent. Aceasta este una dintre greutăţile întampinate de OM în efortul său de a înfrunta dorinţele corpului şi de a le depăşi. 

Chiar şi 5 minute de muncă i se par trupului o veşnicie, pentru că el nu poate aprecia odihna promisă imediat după efort. 

Omul este egoistul perfect, de aceea el va alege să-l caute pe Creator, doar fiind sigur că acest lucru este în avantajul său.

Deci pe langă recunoaşterea necesităţii ajutorului Creatorului pentru a scăpa de RĂU, el va învesti în aceasta legătură, doar crezand că-i va aduce salvarea.

Din generaţie în generaţie sunt deschise unor anumite persoane, caile pentru a crea contactul cu Creatorul.

Drumul Cabalei ne deschide o nouă alternativă, contrastand cu drumul suferinţei. 

Condiţiile pentru studiul ei diferă de la o perioadă istorică la alta.

Cu doua mii de ani în urmă doar unele persoane doreau să cunoască pe Creator, iar în ultimele secole au apărut grupuri din ce în ce mai bine organizate, de studenţi dornici să studieze cabala, ca pe vremea lui Shimon Bar Yochay, sau a lui ARI şi a lui Ramchal. Pe timpul lui BAAL ShEM TOV deja studiau zeci de studenţi, iar în epoca moderna, a lui BAAL ha'SULAM, a crescut şi mai mult numărul acestora şi de asemenea au dispărut graniţele care interziceau omului de rand să studieze cabala. Reticenţa oamenilor privind studiului cabalei, a dispărut aproape cu totul.

În generaţiile urmatoare, mulţimile vor primi ca scop al vieţii, cunoasterea si percepţia Creatorului. 

Dacă pe vremuri, doar unii alesi ajungeau la aceasta, astăzi fiecare om in lume, chiar şi fără vreo pregătire prealabilă, poate reuşi a se contopi cu Creatorul. În următoarele generaţii, şi copiii vor putea realiza legătura cu Creatorul, fără o pregătire specială, ci doar prin studiul cabalei, si sub o supraveghere potrivită. 

61. AHAP - o parte a sentimentelor unui Intelept Mekubal, care conţine o parte din treapta spirituală următoare, inferioara. 

    Sentimentele spirituale ale unui Mekubal conţin o porţiune denumită AHAP. De asemenea el conţine o parte din treapta spirituală pe care urmează să se înalţe. Această porţiune este golită de Lumină iar Mekubalul îi simte prea bine pustietatea, pentru că ea nu primeşte Lumina de pe treapta superioară pe care încă nu a atins-o. 

Cu toate că CEL SUPERIOR este plin de Lumină, inferiorul poate primi Lumina doar pe măsura însuşirilor sale. 

Dat fiind că nu este încă maturizat, în ce priveşte aceste însuşiri, pentru a primi Lumina prezentă pe gradaţia superioară Lui, acest Mekubal nu O poate sesiza. 

    Recunoaşterea „răului” -  împăcarea cu prezenţa egoismului e paralela cu lupta pentru a ne elibera de acesta. 

In situaţia in care CREATORUL se ascunde, realitatea împinge pe omul obişnuit să alerge toată viaţa după bunuri, pentru a-şi egala semenii privind nivelul de viaţă acceptat de societate. Egoismul din care suntem plămădiţi, ne duce de nas, făcandu-ne să-i executăm fiece pretenţie şi capriciu, ca roboţii, altfel suferim, supunandu-ne mereu acestui ego. 

Noi îl considerăm inseparabil de dorinţele şi de natura noastră, într-atat de adanc este el înfipt înăuntrul nostru.

Egoismul se găseşte în fiecare celulă a organismului nostru, şi el ne constrange să ne interpretăm sentimentele pe potriva cerinţelor sale, pe potriva folosului adus lui prin realizarea în practică a pretenţiilor sale.

Omului îi este greu a crede că se poate elibera de influenţa egoismului în totalitatea sa, pentru a il înlocui cu altruismul. Acest lucru i se pare de natură fantasmagorică, logic nerealizabilă. 

Conceperea realităţii, din partea noastră, nu se poate îndepărta prea mult de la ceea ce dictează Egoismul. 

De aceea ne este greu să vedem avantajul oferit de altruism, şi ne este greu să pătrundem logica gandirii altruiste. Ca rezultat, ne e greu să acceptăm potenţialul oferit de altruism întregii societăţi şi Universului în totalitatea ei. 

Recunoaşterea egoismului ca străin şi ca duşman intern, ar putea să ne ajute în emanarea unor puncte de vedere noi asupra condiţiei umane. 

Aceasta atitudine trebuie completată cu existenţa voinţei Creatorului. 

Acceptarea existenţei egoismului, în acelaşi timp cu lupta permanentă contra acestui factor care ne îndepărtează de altruismul atat de mult dorit - se numeşte recunoaşterea răului - “hakarat haRA”.

62.Liber arbitru  

    Munca spirituală îşi croieşte tot timpul drum printre concepte contradictorii. De aceea nu se recomandă să dedicăm prea mult timp în căutarea „rău”-lui în adancul nostru. Accentul trebuie pus pe căutarea BINE - lui, căutarea percepţiei Creatorului, pe efortul de a sesiza Lumina Creatorului.

Întreaga emanaţie, cu excepţia omului şi a lumii acestuia, se comportă potrivit cu legile altruismului. Doar omul şi lumea sa înconjurătoare au fost creaţi cu însuşiri opuse, ale egoismului. 

Daca ne-ar fi permis să observăm pe Creator şi lumile spirituale, am descoperi cat de mică este lumea noastra faţă de toate lumile spirituale, cat de neinsemnată este părticica de lume în care trăim, singura care  există  în mod egoist. 

Oare de ce stau astfel lucrurile, de ce s-o fi ascunzand Creatorul, şi de ce ne-a aşezat în aceasta lume întunecoasă, chinuitoare, lipsită de siguranţă?! Intenţia originală a Creatorului a fost să ne creeze veşnici, precum este EL. 

Această intenţie a rămas neclintita, la locul ei, doar atat că NOI suntem cei care trebuie să o realizăm, prin puterile noastre, pentru a caştiga în mod onorabil dreptul la plăcerile care ne sunt oferite în starea de imortalitate, absolută şi infinită.

Aceasta este cauza pentru care a emanat Creatorul o lume opusă Lui, prin crearea însuşirii inverse lui, Egoul, care însoţeşte pe om din momentul naşterii sale, moment în care încetează de a-l mai percepe pe CREATOR. 

EL se ascunde de noi în mod intenţionat, cu scopul de a ne permite liberul arbitru, alegerea între lumea noastră şi lumea Lui. 

Cunoaşterea Creatorului ne-ar fi atras spre El în mod automat, spre plăcerea fără de  probleme a lumii Sale, şi ne-ar fi neutralizat posibilitatea de a alege.

63. LIBERul ARBITRU: A ÎNVĂŢA SAU NU, CABALA

    Aşadar liberul arbitru este exercitat doar în absenţa Creatorului. HESTER HABOREH. Dar este oare posibilă alegerea liberă cand omul se află înlănţuit de EGO, care îi dictează alegerea?! Cum poate aranja Creatorul condiţii neutre, în care alegerea este liberă? 

Şi de fapt despre care alegere este vorba? 

Unul dintre concurenţi este o viaţă plină de suferinţă, care se va sfarşi fără rost, iar al doilea concurent este viaţa eternă, plină de încantare. 

Principiul liberului arbitru se exprimă prin 2 acţiuni principale din partea Creatorului: prima este aceea de a se prezenta uneori în faţa omului, dăruindu-i forţă şi serenitate prin această întalnire cu forţele spirituale. 

A doua, de a ne fi dăruit ştiinţa cabalei. 

Omul care doreşte să-şi schimbe situaţia şi să ajungă la Creator, învaţă aceasta ştiinţă, prin care ajunge să atragă asupra sa Lumina Perferica, Inconjurătoare.

Celelalte modalităţi de studiu al Torei, nu ating puterea acestei Lumini, OR MAKIF - cea mai mare putere ce emana spre noi, e atinsă prin studiul CABALEI. Aceasta, deoarece CABALA ne comunica informatii privind edificii, matrite spirituale, care trezesc aceasta lumină asupra omului. 

Astfel, omul este liber in a alege să studieze CABALA, sau nu - iar dacă a decis astfel, libertatea sa va consta în cantitatea de studiu pe care va fi gata sa o investească în viitor.

Ascunderea Creatorului, revelarea sa, construcţia deosebită a treptelor scării spirituale, conţinute una în următoarea, este aidoma unui telescop. Orice contact intre OM şi CREATOR, începand cu cel mai limitat, ca începător, şi pană la nivelul cel mai evoluat, al întalnirii cu „Locul” unde este Creatorul, se realizează prin intermediul scării spirituale.

Toate treptele acestei scări se află în sferele spirituale - lumile spirituale. Pe treapta cea mai înaltă se găseşte Creatorul, iar treapta cea mai de jos atinge lumea numita “lumea aceasta”.

Omul care nu a pornit încă pe drumul spiritualităţii, se află inferior gradului spiritual cel mai de jos, pentru că natura egoistă primordială si absolută din care este plamadita fiinta sa, nu-i permite să fie prezent în nici un mediu spiritual. 

Urcarea pe treapta spirituală urmatoare, e posibilă doar prin echivalarea însuşirilor sale cu atributele ce caracterizeaza, si apartin de gradul următor. Perceperea gradului acesta e posibil mulţumită edificiului deosebit al treptelor scării spirituale. Scara nu este edificată doar de jos în sus, treaptă peste treaptă, ci treptele se află situate una în interiorul celeilalte, printr-o porţiune a lor, ca telescopul, astfel încat jumătatea inferioară a treptei este îmbrăţişată de jumătatea superioară a treptei aflate inferior faţă de ea. 

Tot astfel, noi conţinem partea inferioară a treptei de deasupra noastră, inclusiv în persoanele cele mai indiferente la spiritualitate, dar aceştia nu sunt deocamdată conştienţi de o astfel de prezenţă a Divinităţii, provenite de la prima treaptă şi pătrunzand în partea superioară a lor: imaginaţi-vă paharele de picnic aşezate una în alta ca într-o coloană!

    Treapta aflată deasupra noastră se numeşte CREATOR, pentru că ea ne procreează, ne dă vitalitate şi ne guvernează. Dat fiind că noi nu percepem treapta aflată deasupra noastră, ni se pare că nu există Creator. 

Omul care a ajuns la etapa în care discerne cu siguranţă existenţa Guvernării supreme a Creatorului Universului, în practică îşi pierde liberul arbitru. El percepe Adevărul şi ştie de acum că numai o singură forţă şi o singura voinţă a creat şi guvernează universul întreg. Din acest motiv se ascunde Creatorul, pentru a permite libertatea de alegere, doar astfel fiind posibilă dorinţa de a-L reajunge, dorinţa de a face orice pentru a-l intalni şi a se contopi cu EL fără vreo răsplată.

    Munca interioară este posibilă numai în situaţia în care Creatorul se ascunde. Dacă i-am percepe grandoarea cu uşurinţă, din acel moment am deveni sclavii Lui, fără vreo posibilitate de a alege, de a gandi sau de a dori în mod indepenent, fără exersarea muncii interioare cu adevărat. Astfel, pe de o parte, Creatorul se ascunde pentru a-i permite omului să fie independent, iar pe de altă parte i se dezvăluie pentru a-l ajuta să se despartă de ego, al cărui prizonier îi este. Cele două situaţii alternează după nevoie, şi omul se simte, cand doar pe sine şi forţele egoiste care îl stăpanesc, cand, descoperind pe Creator, îi sunt revelate forţele spirituale.