Scopul creatiei - Uniunea cu Creatorul

SCOPUL CREATIEI - UNIUNEA CU CREATORUL

Cei aflaţi înainte de bariera lumii spirituale nu au la dispoziţie „vase”, kelim de percepţie spirituala, si nu li se pot transmite informaţii de acest fel.

    Cateodată mentorul ridică în mod artificial un anumit elev la nivelul său spiritual, cu ajutorul aşa zisului ecran, masach; în acest caz elevul devine capabil să realizeze tabloul forţelor spirituale şi acţiunea lor.

    
Pentru a transmite informaţii unor persoane care nu au acces la spiritualitate, ne folosim de mijloacele obişnuite:

scrisul, vorbirea, contactul, şi exemplul personal.

Precum se ştie, prin descrierea înţelesului literelor este posibilă transmiterea conţinutului interior, spiritual, care  transcende intelesul cuvintelor.

Totuşi, cat  timp lipseşte simţul specific, menit  percepţiei spirituale, perceptiei denumirilor şi acţiunilor,  a citi cuvintele  care le descriu,  se poate compara cu a citi meniul în loc de a manca porţia respectivă. 
Dificultatea predării acestei ştiinţe constă în faptul că nu avem în lumea materială nimic paralel lumii spirituale. Astfel, deşi în aparenţă înţelegem unele lucruri, peste scurt timp această înţelegere se evaporează. 
Acest lucru se datorează faptului că noi percepem prin acea parte a conştiinţei noastre, care aparţine de domeniul spiritual. Aceasta parte se reînnoieşte mereu, o reînnoire ce provine de la Divinitate. 
De aceea consistenţa celor scrise îşi schimbă mereu valoarea, fiind cand deosebit de importante, cand neînsemnate, în funcţie de starea de spirit şi starea spirituală a cititorului în acea perioadă.

    

Să nu-ţi pierzi curajul cititorule, dacă cele citite şi înţelese ieri, azi devin neînţelese din nou!.

Să nu dai înapoi de la un text de neînţeles, ciudat, iraţional; 
cabala nu este o ştiinţă teoretică şi analitică, ci ea se studiază prin a vedea şi prin a simţi. 

Vederea şi realizarea forţelor spirituale, a Luminii şi a Treptelor vor da rezultatul urmărit, Cunoaşterea celui Absolut!

Cat timp un om anume nu a ajuns la a cunoaste Lumina Superioară, la percepţia obiectelor
spirituale, el nu poate înţelege cum acţionează şi cum este construită Creatia, Briah. 
In lumea aceasta nu exista nimic asemănător cu cele studiate.

Aceasta carte are scopul de a ghida primii paşi pe drumul spre perceperea forţelor spirituale. 
A progresa în acest studiu, este neapărat nevoie de ajutorul direct al unui ghid, moreh, rav, sau invatator.

Vă recomand sa nu cititi din obişnuinţă, ci prin noi obiceiuri: de exemplu, după lectura unui pasaj, opriţi-vă şi reflectaţi asupra celor citite, prin impartasirea si amestecarea trăirilor personale cu lectura.

    E nevoie să reflectaţi îndelung, si nu o dată, asupra celor citite, cu încăpăţanare, pentru a pătrunde interiorul sentimentelor Autorului.

Citiţi încet, savurand gustul cuvintelor, şi repetati iar şi iar aceeasi fraza. 
Această metodă ajută intrarea în lumile studiate prin propriile perceptii, sau, dimpotriva, a trăi o lipsă a senzaţiilor, experienţă ce reprezintă o etapă vitală, care precede dezvoltarea spirituală. 
Cartea nu este destinată unei lecturi prin răsfoire, ci unei lecturi aprofundate, ce permite reacţii ale sentimentelor.

Ea vorbeşte doar despre o singură temă: raportul  cu Creatorul, descris în diversele ei aspecte, sub diverse forme. Astfel încat fiecare cititor va regăsi printre randuri forma specifica si potrivită lui, individual, cuvantul din care va putea iniţia progresul propriu, aprofundarea celor citite. 

    Trebuie să repetăm lectura cărţii de mai multe ori, în diverse situaţii si stari de spirit. Astfel se ajunge la o cunoaşterea mai profundă a propriei persoane. 

A nu fi de acord cu textul are însemnătate pozitivă, ca şi acceptarea sa. Important este de a trăi cele citite. Senzaţia de dezacord, are semnificaţia etapei numite partea posterioara, ahorayim, in contrast cu etapa cunoaşterii, care este fata, partea anterioara, panim.

Percepţia lentă de catre simţuri a situaţiilor descrise, dezvoltă vasele necesare pentru perceperea forţelor spirituale. 

Înăuntrul acestor vase, mai apoi, Lumina Superioară va putea pătrunde; între timp ea se află în jurul nostru, fără ca noi să o percepem. Lumina periferica, inconjuratoare. 

Această carte nu este destinată studiului pe de rost - nu este nevoie de a o învăţa şi memora. Cititorul nu trebuie în nici un caz să se verifice şi să se examineze în ce priveşte datele. Dimpotrivă, este bine ca totul să fie uitat, iar reluarea lecturii să pară ca si nouă. 

În acest caz, omul a umplut toate sentimentele vechi, care s-au retras, făcand loc muncii: a se reumple cu noi senzaţii, necunoscute pană acum. Procesul de formare a noilor organe de simţ, cele spirituale,  are loc fără întrerupere. 

Acestea sunt acumulate în Domeniul Spiritualităţii şi al necunoscutului din Suflet, NEŞAMAH.

De aceea, important este ceea ce simte cititorul în timpul lecturii, şi nu după ce a citit.

Simţurile au acţionat, şi ele se vor revela în interiorul Inimii şi Mintii, pentru a continua cresterea sufletului - neşamah.

Citiţi cu plăcere, nu vă grăbiţi să terminaţi lectura cărţii. Alegeţi pasajele care vă emoţionează în mod deosebit, focalizaţi-vă asupra lor - doar astfel va avea putere această carte să vă ajute şi să vă fie ghid la începutul căutării drumului nou, care conduce spre înălţarea voastră spirituală, individuală. 

Cunoasterea realitatii spirituale

    Cît ar fi de firească situaţia, care azi ne este necunoscută, în care am trăi de dragul Creatorului, dăruindu-ne Lui cu totul, in dorinţe şi ganduri, fără regret; situatie în care, prin atingerea realităţii spirituale i-am face pe plac şi, detaşandu-ne cu totul de noi înşine, am înceta sa ne percepem doar pe noi insine, ci ne-am transfera sentimentele în afara noastră, asupra Lui, străduindu-ne să ne identificăm cu El, pentru a-i trăi dorinţele şi ideile.

Din cele de mai sus reiese, că în această lume ne lipseşte doar un singur lucru:  
perceperea Creatorului.

    Astfel, omul trebuie să vadă SENSUL său în aceasta lume, doar în realizarea acestui scop, perceperea Creatorului duce la salvarea omului din toate tragediile acestei vieţi, precum şi de la o moarte spirituală. Deci este necesar să depunem tot efortul spre atingerea nemuririi spirituale, spre a evita o nouă reîncarnare în aceasta lume. 

Metoda care conduce la perceperea Creatorului, se numeşte Cabala.

Perceperea Creatorului se numeşte a crede - acest cuvant în cabala înseamna Lumina Superioară, care îl umple pe om, îl conectează cu Creatorul, şi îl face să devină conştient de această legătură. 

Aceasta reprezintă lumina credinţei sau simplu, credinţă. 

Credinţa, Lumina Superioară, conferă omului uniunea cu eternitatea, cu perceperea Creatorului, perceperea completă, clară a comunicării cu Creatorul, sentimentul absenţei oricărui pericol, sentimentul de nemurire, de maretie şi de putere. 

Numai în realizarea percepţiei Creatorului 
se afla salvarea de la suferinţă şi epuizare, 
în urma goanei după voluptăţi trecătoare, 
într-o existenţă efemera, limitată.

    
Scopul acestei cărţi 
este de a uşura drumul, 
parcurgerea primelor trepte 
spre atingerea Divinităţii. 

Persoana interesată în a merge pe drumul spre realizarea dorinţei de a se reuni cu Creatorul, va studia mai departe, cu ajutorul textelor originale - Cartea ZOHAR, interpretata de BAAL HA'SULAM, scrierile lui ARY, sau Isac Luria si de asemenea TALMUD ESER HASFIROT - Studiul Celor Zece Sefirot, de Baal HaSulam, precum si scrierile lui Rabash...

    Scopul Emanaţiei - Uniunea cu Creatorul

  Din ziua Creatiei, omenirea este încercată de neîncetate suferinţe, a căror origine este Creatorul însuşi. Mulţi au încercat de-a lungul istoriei să se înalţe spiritual prin acceptarea unor mari lipsuri fizice, dureri şi greutăţi colosale, toate acestea pentru a recunoaşte catuşi de puţin ce înseamnă Divina Providenţă. Aceste persoane au căutat uniunea cu Creatorul, şi au făcut totul spre a-l servi cu fidelitate. Atunci de ce nu li s-a dat un răspuns? Oare să-şi fi bătut joc Creatorul de suferinţele lor?. 

   Scopul Creaţiei, uniunea Omului cu Creatorul - nu le era clară acestor persoane. Ei erau preocupaţi doar de propriile dorinţe. Însă în momentele cele mai grele de extreme suferinţe, de nesuportat, cand au crezut ca sunt respinşi de Divinitate, le-a fost oferită cunoasterea Sublimului Adevăr, atat dorit, cunoastere ce le-a alinat inimile rănite. Atunci au reuşit să perceapă acea Unitate, spre care tanjeau atat de mult! 

Numai în situaţia în care Omul trece prin procesul de metamorfoză, în urma căruia devine echivalent Creatorului prin însuşirile sale, doar atunci devine capabil să pătrundă înţelesul suferinţelor care i-au făcut posibilă contopirea cu Creatorul.

O dată cu realizarea faptului că însuşi Creatorul este cel care-l umple de plăceri infinite, perfecte, rănile se vindecă şi omul e copleşit de o fericire infinită, cu viaţa sa primind un nou sens. 

Numai cu condiţia să caute legătura cu Creatorul Divin, omul va putea evita suferinţele întampinate pe drum şi, din contră, va permite inimii să fie pătrunsă de această lumină a uniunii cu Creatorul.

Lumina superioară are posibilitatea să pătrundă numai în acea regiune particulara a inimii, care s-a eliberat total de dorinta de placeri şi profit egoist. 

  

.Ţadik ve rah lo, sau „cei drepţi suferă

Omul care este preocupat de cercetarea lumii înconjurătoare inclusiv universul, va fi capabil sa înţeleagă  Emanaţia într-un mod mai apropiat de adevăr. Dacă există un Creator care supraveghează controland tot ceea ce vedem şi simţim, precum afirmă Inteletii Kabalei, care comunică neîncetat cu EL în mod direct, atunci nimic nu este mai firesc decat să dorim şi noi o astfel de comunicare stransă şi permanentă. Dar cu cat mai mult ne dam silinta sa-L percepem pe Creator ca sursa a tot ce se întamplă, cu atat vom fi mai dezamăgiţi. 

Noi avem nevoie de un semn de la Creator, care este ascuns. 

Noi avem nevoie de un fundament sub picioare, altfel ni se pare că strigăm degeaba, unidirecţional, spre un vid, în care plutim fără ancoră. 

Oare de ce am fost fauriţi fără capacitatea de a'L simţi pe cel ce ne-a zămislit?

Oare de ce se ascunde de noi?

De ce, atunci cand îl implorăm, il conjurăm să ne vină în ajutor, se preface indiferent, dar acţionează din spatele cortinei, deghizat ca Natură şi ca Lumea ce ne înconjoară? 

Dacă EL ar fi vrut să ne corecteze, ar fi făcut-o de mult, pe ascuns ori pe faţă. Dacă ni s-ar arăta, l-am vedea şi aprecia prin simţurile şi mintea de care dispunem azi şi cu care am fost creaţi. 

Dacă ar apare înaintea noastră, am şti care ne este rolul în lumea creată anume pentru noi. 

Cand apare în noi dorul de a-l cunoşte pe Creatorul (Faurul) lumii, acest dor apare şi dispare ca valurile: oare de ce ne ia înapoi tot mereu cadoul? Si de ce adaugă suferinţe şi greutăţi celor ce aleargă să-l descopere? 

Într-adevăr, Creatorul respinge iar şi iar încercările Omului de a se apropia, iar suferinţa întampinată de aceştia durează uneori ani de zile! Rugăminţile repetate mereu de către OM nu duc la un răspuns, în ciuda denumirii Creatorului de Milostiv şi Iertător, ci de multe ori, dimpotrivă, rugăminţile celor aflaţi în căutarea comunicării cu EL sunt mai puţin luate în seamă decat ale oamenilor de rand. 

Noi oamenii, avem capacitatea să ne schimbăm viaţa, şi ne-a fost dat liberul arbitru, posibilitatea de a alege. Însă cu toate acestea ne lipseşte ştiinţa necesară pentru a invinge, a depasi suferinţele existenţei şi ale dezvoltării noastre spirituale. 

  

          Limudei kabbalah - Studiul Cabalei

    Dorul de a intelege secretele cabalei, eforturile depuse pentru aceasta, constituie un supliciu îndreptat spre Creator de a-şi face apariţia, iar cu cat este dorinta mai mare, cu atat e mai eficientă influenţa acestei rugăciuni, t'filah. Şi cu cat depune omul mai multe eforturi pentru realizarea scopului său, cu atat îi creşte dorinţa de a-l realiza. 

   Astfel, investirea unor eforturi extraordinare pentru gasirea lumii spirituale, conduc la o rugăciune genuină, din adancul inimii, (tfilah mi'omka de'libah), acest supliciu aducandu-i în sfarşit obiectul atat dorit, de care i-a fost cucerit si fermecat sufletul! 

Raţiunea acţionează doar potrivit cu dorinta inimii. Pe parcursul lecturii, dacă inima nu se află în armonie cu subiectul citit, mintea nu poate continua să studieze, să aprofundeze înţelegerea textului. Pentru ca Faurul Lumii să-i primească rugăciunea, omul trebuie să o înalţe din adancul inimii, dorinţele toate sunt focalizate spre a mări ambitia, atractia dorinţa pentru bunurilor spirituale. 

De aceea, omul trebuie să citească de sute de ori textele pe care nu le înţelege de fapt, pană ce ajunge să-şi dorească doar un singur lucru, iar atunci aspiraţiile de odinioara devin neînsemnate. 

   Prin studiul Cabalei omul ajunge să cunoască modul de a acţiona al Creatorului, astfel apropiindu-se de El: treaptă cu treaptă, omul devine demn de a-şi cuceri obiectul dorintei. 

7.HARGAŞAT HABOREH - A SESIZA PE CREATOR

    Omul, ha Adam, ce e pătruns de credinţă, trebuie să simtă in permanenta de parca ar fi în faţa Creatorului, Domnitorul lumii. Astfel se umple de sentimente de iubire şi de respect de care are atata nevoie.

CAT TIMP NU A AJUNS LA O ASTFEL DE CREDINŢĂ, NU ARE DREPTUL SĂ SE RELAXEZE. 

Însăşi ambiţia de a fi astfel îi conferă omului dreptul la o viaţă spirituală. De asemena ea îl protejează de tentaţiile pentru plăcerile materiale care l-ar deruta. 

El trebuie să fie preocupat de un singur gand, al necesităţii perceperii Creatorului. Acesta va deveni obicei, o a doua natură. Asemenea unui îndrăgostit obsedat de obiectul iubirii, care-i determină mărimea eforturilor depuse pentru a-l atinge. 

Lumea înconjurătoare ascunde urgenţa acestei necesităţi, a  întalnirii cu Creatorul, 
pentru că vidul spiritual ne este întreţinut prin satisfacţiile trecătoare, prin plăcerile lumii, care neutralizează durerea existenţială, acest vid, şi ne întarzie inaintarea spre sublim.

    

OMUL ESTE SINGURA FIINŢĂ CARE POATE PERCEPE O ASTFEL DE PRETENŢIE INTERIOARĂ: ATINGEREA LUMII SPIRITUALE.

ACEASTA IZVOREŞTE DIN DORUL DE A AFLA CINE ESTE EL, CARE E ÎNŢELESUL EXISTENŢEI SALE, DE UNDE ÎI ESTE ORIGINEA ŞI CARE ESTE SCOPUL SĂU ÎN VIAŢĂ. ASTFEL ESTE ADUS SPRE O CĂUTARE INTENSĂ A ORIGINII VIEŢII, ŞI A VIEŢII SALE ÎN PARTICULAR. TOT ASTFEL ESTE PURTAT SPRE STIINTELE DE CERCETARE ŞI DESCOPERIRE A SECRETELOR NATURII, ALE VIETĂŢILOR ŞI ALE OBIECTELOR, IAR ACESTEA VOR CONDUCE PE OM, ÎN CELE DIN URMĂ, LA PASIUNEA DIN CE ÎN CE MAI INTENSĂ DE A-L DESCOPERI PE CEL CARE A DAT NAŞTERE LA TOT CEEA CE EXISTĂ, CREATORUL LUMII.

ORIUNDE AR FI, OMUL CHIAR FIIND SINGUR PE LUME, AR AJUNGE LA CĂUTAREA SENSULUI SĂU, LA CĂUTAREA DIVINITĂŢII.

 

  8. LINIE DREAPTĂ, LINIE STANGĂ, KAV YEMIN, KAV SMOL 

Pe drumul spre cunoasterea Creatorului, omul are la dispoziţia sa două căi. Prima este linia dreapta, kav yemin, a Supravegherii Divine, proprie fiecărui individ, si necondiţionată.

A doua, este linia stanga, care apartine si ea Suprevegherii Divine, însă e condiţionată de faptele noastre. Ea consta din sistemul numit rasplata si pedeapsa. sah'ar ve'onesh

Alegand linia dreapta, omul trebuie să fie convins, cel puţin o perioadă de timp, că absolut totul se desfăşoară conform Programului Divinităţii, UNDE omul nu are nici un amestec. El acţionează fără liber arbitru, fiind dominat de dorinţele trimise de providenţă, deci nu i se cuvine răsplată, chiar daca nu greşeşte. 

Pe aceasta cale omul simte nevoia de a-i fi recunoscător Divinităţii şi de a-i mulţumi pentru cele primite, simţind chiar iubire faţă de el.

Progresul spiritual este posibil doar prin îmbinarea si interactia corectă dintre cele două linii, kav yemin şi kav smol. Chiar şi cei care evoluează corect între dreapta şi stanga, sunt expuşi pericolului de a devia  spre una din cai, de aceea sunt obligaţi să se verifice frecvent spre a-şi corecta direcţia, ca o busolă, spre a rămane pe traseul ce conduce spre ţelul lor original. 
  

9.TREI OBIECTE,  Nu este nimeni în afara de El 
- eyn od milvado -

    Înainte ca sufletul nostru - ha'neşamah - să fi coborat în lumea aceasta, pe treptele spirituale, ea aparţinea Creatorului - Boreh - şi astfel reprezintă o parte a Lui. În acest  stadiu, vorbim de rădăcina sufletului, şoreş ha'neşamah. Intrarea sufletului în corp se numeşte naşterea omului în lumea aceasta. Ea are rolul de a-l conduce pe om spre un proces, în urma căruia devine stăpan pe dorinţele sale instinctive. Astfel, trăind totuşi în viaţa prezentă, materială, se poate înălţa pe treptele care duc la originea sufletului său, care exista înaintea coborarii sale în lumea aceasta, origine unde se poate reuni cu Creatorul. Pe acest urcuş inspre originea sa, sufletul are parte de sesizarea unor plăceri incomparabil mai intense decat cele avute înainte de începerea acestui drum.

    Calea pe care o avem de parcurs spre a ne ajunge ţelul, se numeşte linia de mijloc, kav emţayi.

    Acestea sunt cele trei componente ale CREAŢIEI:

1-OMUL, HAADAM. 2-CALEA PARCURSĂ DE OM, HADERECH. 3-CREATORUL, Ha BOREH.

    Om, adam, este numit cel care doreşte să-l găsească pe Creator. Creatorul este scopul  la care omul aspiră, fiind obligat pentru aceasta să parcurgă un anumit itinerar, derech.

    Este bine ştiut că tot ce există reprezintă pe Creator: nu există nimic în afară de el, eyn od milvadoh. 
Noi oamenii, suntem subiectele care percep un anumit mod al existenţei şi care am fost emanaţi de Creator, ha'Boreh. 
Cand urcăm pe Treptele  Divinităţii, ajungem să realizăm acest fapt în mod limpede. Toate nuanţele percepţiei noastre, reflecta însuşirile pregătite în noi de Creator. 
Astfel avem posibilitatea să reacţionăm la acţiunea lui asupra noastră. Noi percepem doar ceea ce EL doreşte ca noi să simţim. 
Pană ce nu înţelegem în profunzime incat sa realizăm perfect ideea celor TREI OBIECTE ale emanaţiei : Omul, Calea spre Creator, Creatorul, pană atunci aceste obiecte răman separate între ele şi nu pot fi sesizate ca o unică entitate, ce sunt. 
Cand ajunge la gradul suprem al cresterii spirituale, omul ajunge la originea sufletului său, plin de dorinţe materiale, care-l apasă teribil. 

Din momentul in care depăşește şi învinge aceste dorinţe, percepe întru totul pe Creator, cu fiinţa sa spirituală!. 

În aceasta etapa, Omului i se dăruie toată lumina Creatorului, TORAH, Creatorul în perfecţiunea sa. Astfel, cele trei obiecte ce fusera separate, se reunesc, formand un obiect spiritual unic, ha'guf, corpul spiritual, plin de lumină. 

Pentru a-şi asigura progresul, omul trebuie să verifice dacă atracţia sa faţă de fiecare din cele 3 obiecte este acelasi, iar în timpul acestei verificări, se creează contopirea intre ele. 
Pe parcurs ele trec printr-un proces de îmbinare, pană cand, în final se realizează cu totul unificarea lor.  

Aici este locul să accentuăm că această unitate de fapt este prezentă, fara schimbare, doar ca datorita imperfecţiunii vasului nostru, kli, noi percepem cele trei elemente ca existand separat. 
Cand este atras în mod deosebit spre unul dintre cele 3 obiecte, Omul deja e ratacit de pe traseul corect. Autocontrolul se realizează prin studierea tot mai intensa a caracteristicilor Creatorului, a căror înţelegere conduce la contopirea cu El. 

    10.Providenţa divină - Haşgaha elyona - Totul este ştiut dinainte

    Se spune: „dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine e pentru mine”, im eyn ani li mi li. 
Dar cum pot să mă sprijin, atat de neajutorat şi slab de înger? Aceasta atitudine interioară ambiguă, reflectă atitudinea omului faţă de eforturile proprii depuse pentru atingerea scopului său atat dorit. 

Într-adevăr, omul este obligat să continue să acţioneze după principiul: „dacă eu nu fac pentru mine, atunci cine?” 
Trebuie să ne aşteptăm la rezultate, potrivit cu faptele noastre, ele singure construiesc viitorul. 

În acelaşi timp ne dăm seama că nici noi, nici semenii noştri, nu avem puteri destule, ca să ne realizăm singuri viitorul, din cauza condiţiei noastre umane, atat de mărginite.

    E recomandat ca omul să investească mari eforturi pentru a-şi construi viaţa, dar în acelaşi timp trebuie să stim că totul se desfăşoară potrivit cu programul Creatorului. 

Dar atunci ce rost mai are aceasta investiţie? Aşadar, ca rezultat, şi potrivit cu munca depusă de om - pe principiul rasplata si pedeapsa, omul primeşte de sus din ce în ce mai multe mesaje privind supravegherea, providenţa. 
În etape mai avansate ale realizării spirituale, va ajunge la un astfel de grad de înţelegere, încat va fi clar faptul că totul se petrece în funcţie de guvernarea divina, totul este programat în prealabil.

    
Omul este obligat să procedeze, pe fiecare gradaţie, respectand regulile care acţionează pe acea treaptă. Urcand pe o treapta noua, superioară, va putea acţiona după regulile acesteia, fiind atunci capabil a le cunoaşte perfect. Ca rezultat al acestor eforturi, potrivit principiului salar si pedeapsa, sahar ve oneş, îi este acordată Omului încredere, din partea Creatorului, in consecinta i se deschide imaginea, perspectiva generala asupra lumii, în toata splendoarea ei. 
Doar ajungand la un astfel de grad de cunoastere, poate omul să-şi înceapă calatoria pe drumul spre Creator. 
Totuşi este conştient de faptul că totul depinde de Creator! 

    11.EGOISMUL - DUŞMANUL SPIRITUALITĂŢII

    Nu este uşor să-ţi goleşti inima de ganduri şi dorinţe egoiste, însă dorinţe de alt gen, altruiste le pot înlocui pe acestea, pană la echilibrarea lor. Nu este posibilă eliberarea proprie, de unul singur din acest egoism, care a fost sigilat în noi, in toate creaţiile sale, in toti cei creati de Creator. Dar pe parcursul drumului spiritualităţii, omul se va dezvolta astfel, încat să-i displacă din ce în ce mai mult egoismul, pe măsură ce devine conştient de dauna cauzată de acesta, duşman de suflet şi ucigaşul spiritualităţii. În această etapă, Creatorul îi devine aliat în lupta împotriva acestui duşman interior.

În etapele ulterioare se va folosi într-un mod cu totul aparte de dorinţele egoiste, aviut, spre a-şi continua progresul.

    12. Raşah gamur ve ţadik gamur – Păcătos pe deplin, şi Drept pe deplin.  

    Nu a fost creată lumea decat, fie pentru Cei drepti, ţadikim, ori pentru păcătoşi, perfecti: cam greu de înţeles, mai ales a doua parte a declaraţiei acesteia „lumea creată pentru păcătoşi?. 

Omul nu acceptă de buna voie Guvernarea Divină. El o judecă în funcţie de sentimentele lui. Cand se simte bine, o acceptă ca pe o conducere, providenţă bună. 
Insa cand suferă, o accepta ca pe o guvernare rea, de proastă calitate. 
Raţiunea nu joacă aici nici un rol.

    Numai două situaţii sunt posibile în perceperea divinităţii: fie că omul o sesizează ca bună şi favorabilă, fie că nu-i simte de loc existenţa, simţind că totul se petrece conform unor legi oarbe ale naturii. Deşi OMUL înţelege cu mintea că de fapt lucrurile nu sunt astfel, totuşi atitudinea sa este determinată de sentiment, nu de raţiune. Cand percepe deosebirea dintre ceea ce simte, şi raţiune, o prăpastie de netrecut, omul se priveşte pe sine ca un adevărat păcătos - raşah gamur. El ştie că Divinul este generos cu noi, dar totuşi noi suntem cei care suntem obligaţi să-L căutăm, 
iar dacă ne aflăm în exil, adică opuşi Lui, percepem şi generozitatea Creatorului invers, ca fiind răutate faţă de noi, care suntem la fel de răi. 
Cand ajunge la extrema capacităţii de a mai suferi, omul se simte atat de epuizat, slab, fără valoare, încat din acest loc e gata să-şi înalţe suspinul strigat din profunzimea inimii, spre Creator:”scapă-mă de mine însumi!”.

Strigă cerand să fie eliberat din închisoarea egoismului şi să fie înălţat spre lumea spiritualităţii, lumea altruismului, hashpa'ah.

Iar atunci, Creatorul îi sare în ajutor.

   Lumile superioare şi lumea noastră au fost emanate anume pentru aceste situaţii speciale, pentru ca omul, descoperind ca este un rau total, raşah gamur, să aibă puteri să strige după ajutorul Divinităţii, şi prin Creator să se urce la gradatia numita ţadik gamur, drept total, absolut.

13.Maretia Creatorului, Romemut ha-Boreh,
calea spre uniunea cu El, Ha- derech le'ichud imoh 

    Doar scăpand de orgoliul nostru şi prin descoperirea meschinăriei aspiraţiilor noastre, a slăbiciunii noastre, Omul devine demn de a realiza măreţia Divinităţii. 
Cu cat  va renega mai mult amorul sau propriu, şi se va lăsa atras mai mult de dorinţa spre aceasta maretie, cu atat mai mult se va intensifica in el perceperea sublimului, 
cu nuanţe tot mai numeroase apartinand Creatorului, aflat înaintea sa. 
Admirandu-l şi palpitand de bucurie, va descoperi că a avut mereu parte de atenţie din partea Creatorului, atenţie deosebită, de care cei din jurul său nu au avut onoarea, aceştia neavand nici o idee că ar exista o astfel de posibilitate, de a fi în relaţie cu Creatorul, de a percepe senzatia sublimului! 
El este cel căruia i s-a oferit dreptul, (de ce oare ?, nu e clar), de către însuşi Creatorul, dreptul de a plonja în aceste mari întrebări ale existenţei.

De aici, se creaza în om un profund sentiment de reverenţă faţă de Creator, Yir'ah, şi se simte ca scăldat într-un ocean de fericire fără limite, crescandu-i mereu  recunoştinţa faţă de Creator, ha Boreh, insotita de nenumăratele sentimente pe care le simte în fiece moment de reunire cu Creatorul. De asemenea i se aprofundează cunoaşterea şi respectul fata de lumea  spirituala care i-a fost revelata, cu forţele giganteşti, atotputernice ale Creatorului.

Pe parcurs îi creşte şi nerăbdarea de a atinge momentul unificării cu EL.

Pe acest drum, omul descoperă prăpastia care îl desparte de Creator, de asemenea realizează că numai eliberandu'se de ego în mod absolut, va putea sări peste această prăpastie!

    

14.HAYIM RUHANIIM - HAYIM O MAVET

 - VIAŢA SPIRITUALĂ, O CHESTIUNE DE VIAŢĂ ŞI de MOARTE

    Poarta intrării in viaţa spirituală este deschisa numai acelora pentru care aceasta înseamnă însăşi viaţa! Această viaţă începe o dată cu încetarea goanei după satisfacţia personală, după bunuri materiale, cand omului nu i-a mai rămas decat o singură dorinţă, aceea de a se dedica unui scop unic, sublim: acela de a ajunge la Creator. 
Omul intelege, doar după un drum greu şi îndelungat, că viaţa nu are nici un sens fără spiritualitate, dar cu cat se străduieşte mai mult, cu atat îi devine mai clar faptul că nu-şi va ajunge scopul prin forţele lui proprii, scopul fiind acela de a deveni egal într-o lume a obiectelor spirituale. 
Cu trecerea timpului, relaţia dintre ego şi munca depusă pentru a se debarasa de acesta devine directă, adică egoul creşte cu atat mai mult, cu cat străduinţa depusă pentru a scăpa de el, creşte. Egoismul care ajunge să-l domine, îl distruge, împiedicand înaintarea spre eternitate, adevăr, plenitudine. Realizand toate acestea, îi cresc puterile pentru a se elibera din mrejele ego-ului care îi sabotează evoluarea spirituală.

Astfel dorinţa îi tot creşte!

URMAND INIMA

               BEIKVOT HALEV - URMAND INIMA

 sau 

CUNOAŞTEREA LUMILOR SPIRITUALE

           MICHAEL LAITMAN 

1.Prefata

    Aceasta carte îşi realizează scopul caruia i-a fost destinată:  ea ridică voalul misterului de pe ideaţia cabalică, atat de antică, datand de mii şi mii de ani.

Un text autentic de cabala este scris de un înţelept al cabalei, sau mecubal, în momente de înălţare spirituală, pe limba cabalei, limba inteleptilor cabalei, iar textul este difuzat exact asa cum a fost scris. Limba acestor cărţi este de neînţeles celor ce nu apartin de iniţiaţii în limba cabalei. 

Cartea este scrisă tuturor celor ce doresc să devină familiari cu lumea cabalei şi să cunoască îndeaproape elementele teoretice şi metoda ei practică, menite spre dezvoltarea spirituală a persoanei doritoare de acest lucru. Ea este scrisă într-o limbă fluentă, uşoară, cu intenția de a ajunge la publicul larg, si e destinata celor dintre noi, pasionaţi de ştiinţă, celor din noi în căutare...

  

PE URMELE ÎNŢELEPTULUI BAAL HASULAM  „Omul Treptelor”: rav YEHUDA ASHLAG

    

Cum am ajuns la studiul cabalei ?

    În timpul conferinţelor şi interviurilor sunt mereu întrebat cum am ajuns la cabala?.  Iata, Cabala este înţelepciunea vieţii, ea ne este aproape tuturor.

Totuşi găsesc de cuviinţă să răspund la o altă întrebare, puţin deosebită: cum am găsit în cabala răspunsurile la întrebările privind viaţa mea? 

Din copilărie m-am întrebat adesea care ar fi scopul existenţei mele. Astfel de întrebări mă preocupau mereu. Uneori reuşeam să le uit, in goana după plăceri, dar de obicei îmi începeam zilele cu aceeaşi întrebare.

 Nu puteam să uit, deşi eram ocupat neincetat cu scopuri ne-autentice. Ani de zile m-am consacrat studiului unei profesii interesante, căreia m-am dedicat timp îndelungat. De asemenea, gandul de a pleca în Israel ma preocupa de ani de zile.

Dar şi după venirea în tară în 1974, obsesia în ce priveşte sensul vieţii, nu m-a părăsit. Eram în permaneţă în căutarea unui scop demn de a trăi pentru a-l realiza. Am încercat să-l găsesc în lumea afacerilor, în politică şi multe altele. Am încercat să trăiesc asemenea tuturor, dar nu reuşeam să uit întrebarea interioară ‚’’pentru ce scop înfăptuiesc toate acestea?” Sau: „ce rost are să fac acestea toate, oare spre a mă asemăna majorităţii?’’

    După cateva evenimente care mi-au rascolit  viaţa, atat sufleteşte cat şi din punct de vedere material, şi ajungand la concluzia că nu am unde să evadez din realitate, am hotărat în 1976 să încerc modul de viaţă religios. Credeam că aceasta, cu valorile ei etice, îmi va da linişte sufletească şi împăcare cu problemele existenţiale. 

În 1978 am descoperit un curs de studiu al cabalei. M-am înscris imediat, am cumpărat manuale de studiu, şi in scurt timp eram cufundat pană peste cap în studiul  cabalei. Am început sa-mi sondez adancurile inimii şi să cercetez temeinic toate intrebarile. Pentru prima dată in viata am simţit ca sunt la locul dorit, care mă atrage cu adevărat.

    Am început să caut instructori autentici în toată ţara, încercand sa studiez cu, şi părăsindu-i unul după altul, nefiind satisfăcut de metoda lor de studiu, prea abstractă. In aceste cautari am intalnit un tovarăş de studiu, cu care am început să exploram singuri toate cărţile de cabala existente.

Am continuat astfel in cursul următoarelor luni.

Într-o seară de iarnă, rece şi ploioasă, în 1980, am propus camaradului meu să ieşim în căutarea unui cerc de studiu, cu un instructor autentic, in Bney Brak, unde am mai umblat pentru achiziţionarea unor cărţi de studiu.

    În Bney Brak ne-a întampinat o vreme furtunoasă cu străzi pustii, ude de ploaie. Ne-am oprit la colţul srăzii Akiva şi am întrebat un trecator: „unde se poate învăţa cabala?”. Ca şi cum ne-ar fi aşteptat, persoana ne răspunse fără uimire, îndrumandu-ne cu explicaţii exacte spre locul respectiv.

La sosire ne aştepta o clădire întunecată, iar înăuntrul ei am găsit, într-o cameră mică şi lăturalnică, aşezaţi împrejurul unei mese lungi, patru sau cinci bătranei cu barbă albă. 
Ne-am prezentat, declarand că veneam din Rehovot şi dorim să studiem cabalah. Persoana care prezida studiul din capul mesei, ne invită să luăm loc. 
Ei au continuat să citească din cartea Zohar, cu interpretarea lui Baal Hasulam, vestitul Rav Yehuda Aşlag. Vorbeau cu jumătate de gură, în parte pe yidiş, dar păreau a se înţelege bine între ei. 

În primul moment mi s-a parut că pierdem timpul degeaba, dar tovarăşul meu nu a fost de acord să plecăm, pretinzand că ar fi nepoliticos. 
Studiul se întrerupse după cateva minute. Am lăsat numerele noastre de telefon şi ne-am luat rămas bun.

A doua zi am fost invitati telefonic, astfel am sosit în aceeaşi seară la lecţia următoare, cu instructorul ales de Superior, Rav. Acesta ne-a propus să începem articolul ’’Introducere in Stiinţa Cabala’’, pe care am mai încercat inainte să-l studiem de cateva ori.

Ne-am aşezat în jurul mesei în sala goală din sinagogă. El începu să ne explice lucrurile citite.

De atunci, încerc mereu să-mi amintesc, sa retraiesc acel sentiment minunat de fericire 
care m-a inundat dintr-odată, fericirea de a-mi fi găsit în sfarşit locul, după ataţia ani de căutare!

După lecţie ne-am înţeles să continuăm studiul. 
A doua zi am început să înregistrez lecţiile. Afland că studiul principal are loc la ora două dimineaţa, am început şi noi să venim la lecţiile nocturne. Eu eram cam indraznet, intram în discuţii adeseori, fapt care ajunse la urechile  lui Rav Baruch Aşlag, care se interesa de noi îndeaproape. El mi-a transmis că va fi gata să studieze cu mine zilnic la ora şapte,  după rugăciune, din cartea Zohar, Splendoarea. 

Trecura astfel cateva luni. Intr-o zi, am fost întrebat dacă eram de acord să-l conduc pe Rav Baruch Aşlag, pe Rabash, la medicul său în Tel Aviv. Bineînţeles am consimţit. Pe drum el a vorbit despre diverse subiecte, iar eu am încercat să-l descos despre cabala. Mi-a spus că, deocamdată nu înţelegeam nimic, de aceea poate să-mi comunice orice, însă cand voi progresa, va fi mai precaut privind cele ce-mi va spune. 

Dupa aceasta conversatie am continuat astfel sa discutam ani de zile. Întrebările mele care pretindeau răspuns erau întampinate de Rabash cu întrebarea: 

”ai găsit deja cui să i te adresezi?’’. 

El vorbea despre CREATOR. ’’Adresează-i-te Lui, strigă, pretinde, plange-i Lui cat doreşti, 

îndreaptă spre El toate pretenţiile.’’

   

Tratamentele primite de Rabaş nu i-au folosit, şi în cele din urmă a fost nevoit să se interneze în spital pe o perioada de o lună. Am rămas cu el tot timpul petrecut în spital, de la patru dimineaţa, cand săream peste gard şi mă furişam printre saloane ca să ajung pana la el pentru a studia.

De atunci Rav Baruch Ha'Leyb Ha'Levi Aşlag, sau RABAŞ, fiul prim născut al lui Baal Hasulam, a devenit invatatorul meu, ha'Rav sheli.

După ce a ieşit din spital, am început să facem lungi plimbări prin parc. La întoarcere, scriam tot ceea ce auzisem, cu mare sarguinţă. Aceste plimbări ce durau trei-patru ore zilnic, au devenit de-a lungul anilor, obisnuinta.

Timp de doi ani l-am rugat pe Rabaş să-mi permită să locuiesc în apropierea lui. Dar el nu era de acord, explicandu-mi că nu sosise momentul. De asemenea, faptul că veneam de departe, din Rehovot, reprezenta un efort care-mi aducea folos din punct de vedere spiritual. Mai tarziu, el îsuşi mi-a propus să mă mut, găsindu-mi o locuinţă în Bney Brak.

Pe cand locuiam în Rehovot, şi cu permisunea lui Rabaş, am cercetat mai multe cercuri în care oamenii studiau cabala. I-am cerut permisiunea lui Rabaş să invit nişte studenţi care doreau să studieze cu el, iar el, fără prea mare convingere, a acceptat. Astfel au început să frecventeze sinagoga noastră cateva zeci de studenţi,  care au însufleţit dintr-odată locul, pană atunci liniştit şi izolat.

Iar Rabaş radia de bucuria noilor veniţi, entuziasmaţi de a studia cabala.

    De obicei, ziua o începeam la ora trei dimineaţa, studiind în grupuri de cate şase studenţi. Am înregistrat toate lecţiile si de-a lungul anilor am adunat peste o mie de discuri.

    Începand din 1987, Rabaş a hotărat să calatorim in T'veriah cu scopul de a studia, o dată la doua săptămani. Aceste calatorii au continuat cinci ani, astfel am avut ocazia să-mi dau seama cat de colosal era nivelul său spiritual. Eu nu vedeam cum voi putea ajunge pană la inaltimea sa.

Acest om lucra pană la epuizare, pentru a duce la îndeplinire tot ce a hotărat pană la ultimul detaliu, pană cand nu mai putea respira.

În cele din urmă, a început să sufere de probleme de respiraţie, însă nu a renunţat nici atunci la tot ce era în reponsabilitatea sa. Eu, privind eroismul sau, mi-am pierdut treptat siguranţa de sine şi increderea în succesul meu. Cu toate acestea, mi-am dat seama, că astfel de puteri apar numai prin intelegerea valorii gigantice a scopului sublim.  
Am inteles ca aceste forte sunt dăruite din ceruri.

Plimbările noastre in Meron şi Tveria vor rămane de neuitat, cu serile lungi de discuţii şi melodii cantate de Rabaş.

Orele astfel petrecute în vecinatatea acestui om urias, şi-au făcut efectul, mi-au îndrumat  paşii în decurs de 12 ani. Rabaş obişnuia să-mi spună unele lucruri, total de neînţeles, explicîndu-mi că aceste idei trebuiau să apară în lume, spre a acţiona mai departe.

Dat fiind că studiul cabalei in secolele trecute a avut loc doar în cercuri restranse, i-am propus lui Rabaş să organizăm noii studenţi în mici grupuri de studiu.

Pentru ei anume, Rabash a început să scrie articole, in mod regulat, săptămanal. Pană in momentul cand ne-a părăsit, scrisese o multime de  articole care azi constituie mai multe volume, care au un conţinut excepţional. Acestea, împreună cu discurile înregistrate de mine în cursul lecţiilor, reprezinta o interpretare completă a studiului Cabalei.

   
 În ajunul anului nou, Rosh Haşanah - Rabash a fost internat în spital în urma unor dureri de inimă, şi după multe rugăminţi. Deşi medicii nu au diagnosticat nimic deosebit, Rabaş a decedat în zorii zilei urmatoare.

Printre cărţile şi scrierile proprii, Rabaş purta mereu asupra sa un jurnal de însemnări, care conţinea cele auzite de la tatăl său, marele intelept, Iehuda Leib Halevi Aşlag, autorul unui mare numar de carti de studiu al cabalei, el fiind interpretul renumit al cărţii ZOHAR, în 21 de volume, "Cartea Zohar cu interpretarea lui Baal Hasulam". De asemenea este autorul cartii Studiul celor Zece Sefirot, explicand scrierile lui Isaac Luria, în 6 tomuri, şi a multe alte scrieri menite studiului cabalei. 
Rabash mi-a înmanat în seara aceea deosebita, în spital, caietul de însemnări ale celor auzite de la tatăl său, spunandu-mi: ”ia-l şi studiază-l” .

A doua zi în zori, ne-a părăsit lăsand în urma sa studenţi fără un ghid în această lume.

În cursurile sale, Rabaş a exprimat de multe ori dorinţa sa, visul sau, de a ne învăţa să ne adresăm nu lui, ci Creatorului, forţa unică, sursa a tot ceea ce există, izvorul ajutorului, ajutor pe care El aşteaptă să i-l pretindem, ajutor în căutarea drumului spre eliberarea din colivia lumii acesteia;

ajutor pentru a găsi drumul spiritualităţii, a înălţării deasupra şi dincolo de această lume, pentru a ne  găsi adevărata identitate şi adevăratul scop în viaţă.

Acest gen de ajutor poate fi oferit doar de Creator. El este cel care creează în noi aceste aspiraţii, ca noi sa le dirijam catre El, care ne ofera ajutorul pentru atingerea lor.

În scrierile mele, am încercat să transmit cele aflate in acel caiet, precum si cele ce am auzit eu, însă nu este posibil ca informatiile să fie transmise exact, ci doar aşa cum sunt percepute în timpul lecturii. Fiece persoană va auzi şi înţelege cele scrise într-un mod specific şi deosebit, caracteristic radacinii sufletului său.

   Aceste însemnări oglindesc simţămintele fiecărui suflet în mod unic, prin contactul cu lumina superioară, fiecare suflet percepe in mod diferit cele scrise.

Informaţia spirituală este transmisă celui  Mekubal, de la Divinitate, fără cuvinte, şi este recepţionată instantaneu în toate organele, simţurile şi mintea acestuia, este realizată pe loc în tot conţinutul ei.

Un mekubal are posibilitatea de a comunica exact informaţia primită, doar unui alt mekubal, cel puţin de acelaşi rang cu el.

Celor aflaţi înainte de trecerea barierii lumii spirituale, care nu au la dispoziţie vase pregatite pentru percepţia spirituala, nu li se pot transmite informaţii de acest fel.

Cateodată mentorul ridică în mod artificial un anumit ucenic la nivelul său spiritual, cu ajutorul aşa numitului ecran, masach; în acest caz elevul devine capabil să realizeze tabloul forţelor spirituale şi acţiunea lor. 

urmeaza...