Scopul creatiei - Uniunea cu Creatorul

SCOPUL CREATIEI - UNIUNEA CU CREATORUL

Cei aflaţi înainte de bariera lumii spirituale nu au la dispoziţie „vase”, kelim de percepţie spirituala, si nu li se pot transmite informaţii de acest fel.

    Cateodată mentorul ridică în mod artificial un anumit elev la nivelul său spiritual, cu ajutorul aşa zisului ecran, masach; în acest caz elevul devine capabil să realizeze tabloul forţelor spirituale şi acţiunea lor.

    
Pentru a transmite informaţii unor persoane care nu au acces la spiritualitate, ne folosim de mijloacele obişnuite:

scrisul, vorbirea, contactul, şi exemplul personal.

Precum se ştie, prin descrierea înţelesului literelor este posibilă transmiterea conţinutului interior, spiritual, care  transcende intelesul cuvintelor.

Totuşi, cat  timp lipseşte simţul specific, menit  percepţiei spirituale, perceptiei denumirilor şi acţiunilor,  a citi cuvintele  care le descriu,  se poate compara cu a citi meniul în loc de a manca porţia respectivă. 
Dificultatea predării acestei ştiinţe constă în faptul că nu avem în lumea materială nimic paralel lumii spirituale. Astfel, deşi în aparenţă înţelegem unele lucruri, peste scurt timp această înţelegere se evaporează. 
Acest lucru se datorează faptului că noi percepem prin acea parte a conştiinţei noastre, care aparţine de domeniul spiritual. Aceasta parte se reînnoieşte mereu, o reînnoire ce provine de la Divinitate. 
De aceea consistenţa celor scrise îşi schimbă mereu valoarea, fiind cand deosebit de importante, cand neînsemnate, în funcţie de starea de spirit şi starea spirituală a cititorului în acea perioadă.

    

Să nu-ţi pierzi curajul cititorule, dacă cele citite şi înţelese ieri, azi devin neînţelese din nou!.

Să nu dai înapoi de la un text de neînţeles, ciudat, iraţional; 
cabala nu este o ştiinţă teoretică şi analitică, ci ea se studiază prin a vedea şi prin a simţi. 

Vederea şi realizarea forţelor spirituale, a Luminii şi a Treptelor vor da rezultatul urmărit, Cunoaşterea celui Absolut!

Cat timp un om anume nu a ajuns la a cunoaste Lumina Superioară, la percepţia obiectelor
spirituale, el nu poate înţelege cum acţionează şi cum este construită Creatia, Briah. 
In lumea aceasta nu exista nimic asemănător cu cele studiate.

Aceasta carte are scopul de a ghida primii paşi pe drumul spre perceperea forţelor spirituale. 
A progresa în acest studiu, este neapărat nevoie de ajutorul direct al unui ghid, moreh, rav, sau invatator.

Vă recomand sa nu cititi din obişnuinţă, ci prin noi obiceiuri: de exemplu, după lectura unui pasaj, opriţi-vă şi reflectaţi asupra celor citite, prin impartasirea si amestecarea trăirilor personale cu lectura.

    E nevoie să reflectaţi îndelung, si nu o dată, asupra celor citite, cu încăpăţanare, pentru a pătrunde interiorul sentimentelor Autorului.

Citiţi încet, savurand gustul cuvintelor, şi repetati iar şi iar aceeasi fraza. 
Această metodă ajută intrarea în lumile studiate prin propriile perceptii, sau, dimpotriva, a trăi o lipsă a senzaţiilor, experienţă ce reprezintă o etapă vitală, care precede dezvoltarea spirituală. 
Cartea nu este destinată unei lecturi prin răsfoire, ci unei lecturi aprofundate, ce permite reacţii ale sentimentelor.

Ea vorbeşte doar despre o singură temă: raportul  cu Creatorul, descris în diversele ei aspecte, sub diverse forme. Astfel încat fiecare cititor va regăsi printre randuri forma specifica si potrivită lui, individual, cuvantul din care va putea iniţia progresul propriu, aprofundarea celor citite. 

    Trebuie să repetăm lectura cărţii de mai multe ori, în diverse situaţii si stari de spirit. Astfel se ajunge la o cunoaşterea mai profundă a propriei persoane. 

A nu fi de acord cu textul are însemnătate pozitivă, ca şi acceptarea sa. Important este de a trăi cele citite. Senzaţia de dezacord, are semnificaţia etapei numite partea posterioara, ahorayim, in contrast cu etapa cunoaşterii, care este fata, partea anterioara, panim.

Percepţia lentă de catre simţuri a situaţiilor descrise, dezvoltă vasele necesare pentru perceperea forţelor spirituale. 

Înăuntrul acestor vase, mai apoi, Lumina Superioară va putea pătrunde; între timp ea se află în jurul nostru, fără ca noi să o percepem. Lumina periferica, inconjuratoare. 

Această carte nu este destinată studiului pe de rost - nu este nevoie de a o învăţa şi memora. Cititorul nu trebuie în nici un caz să se verifice şi să se examineze în ce priveşte datele. Dimpotrivă, este bine ca totul să fie uitat, iar reluarea lecturii să pară ca si nouă. 

În acest caz, omul a umplut toate sentimentele vechi, care s-au retras, făcand loc muncii: a se reumple cu noi senzaţii, necunoscute pană acum. Procesul de formare a noilor organe de simţ, cele spirituale,  are loc fără întrerupere. 

Acestea sunt acumulate în Domeniul Spiritualităţii şi al necunoscutului din Suflet, NEŞAMAH.

De aceea, important este ceea ce simte cititorul în timpul lecturii, şi nu după ce a citit.

Simţurile au acţionat, şi ele se vor revela în interiorul Inimii şi Mintii, pentru a continua cresterea sufletului - neşamah.

Citiţi cu plăcere, nu vă grăbiţi să terminaţi lectura cărţii. Alegeţi pasajele care vă emoţionează în mod deosebit, focalizaţi-vă asupra lor - doar astfel va avea putere această carte să vă ajute şi să vă fie ghid la începutul căutării drumului nou, care conduce spre înălţarea voastră spirituală, individuală. 

Cunoasterea realitatii spirituale

    Cît ar fi de firească situaţia, care azi ne este necunoscută, în care am trăi de dragul Creatorului, dăruindu-ne Lui cu totul, in dorinţe şi ganduri, fără regret; situatie în care, prin atingerea realităţii spirituale i-am face pe plac şi, detaşandu-ne cu totul de noi înşine, am înceta sa ne percepem doar pe noi insine, ci ne-am transfera sentimentele în afara noastră, asupra Lui, străduindu-ne să ne identificăm cu El, pentru a-i trăi dorinţele şi ideile.

Din cele de mai sus reiese, că în această lume ne lipseşte doar un singur lucru:  
perceperea Creatorului.

    Astfel, omul trebuie să vadă SENSUL său în aceasta lume, doar în realizarea acestui scop, perceperea Creatorului duce la salvarea omului din toate tragediile acestei vieţi, precum şi de la o moarte spirituală. Deci este necesar să depunem tot efortul spre atingerea nemuririi spirituale, spre a evita o nouă reîncarnare în aceasta lume. 

Metoda care conduce la perceperea Creatorului, se numeşte Cabala.

Perceperea Creatorului se numeşte a crede - acest cuvant în cabala înseamna Lumina Superioară, care îl umple pe om, îl conectează cu Creatorul, şi îl face să devină conştient de această legătură. 

Aceasta reprezintă lumina credinţei sau simplu, credinţă. 

Credinţa, Lumina Superioară, conferă omului uniunea cu eternitatea, cu perceperea Creatorului, perceperea completă, clară a comunicării cu Creatorul, sentimentul absenţei oricărui pericol, sentimentul de nemurire, de maretie şi de putere. 

Numai în realizarea percepţiei Creatorului 
se afla salvarea de la suferinţă şi epuizare, 
în urma goanei după voluptăţi trecătoare, 
într-o existenţă efemera, limitată.

    
Scopul acestei cărţi 
este de a uşura drumul, 
parcurgerea primelor trepte 
spre atingerea Divinităţii. 

Persoana interesată în a merge pe drumul spre realizarea dorinţei de a se reuni cu Creatorul, va studia mai departe, cu ajutorul textelor originale - Cartea ZOHAR, interpretata de BAAL HA'SULAM, scrierile lui ARY, sau Isac Luria si de asemenea TALMUD ESER HASFIROT - Studiul Celor Zece Sefirot, de Baal HaSulam, precum si scrierile lui Rabash...

    Scopul Emanaţiei - Uniunea cu Creatorul

  Din ziua Creatiei, omenirea este încercată de neîncetate suferinţe, a căror origine este Creatorul însuşi. Mulţi au încercat de-a lungul istoriei să se înalţe spiritual prin acceptarea unor mari lipsuri fizice, dureri şi greutăţi colosale, toate acestea pentru a recunoaşte catuşi de puţin ce înseamnă Divina Providenţă. Aceste persoane au căutat uniunea cu Creatorul, şi au făcut totul spre a-l servi cu fidelitate. Atunci de ce nu li s-a dat un răspuns? Oare să-şi fi bătut joc Creatorul de suferinţele lor?. 

   Scopul Creaţiei, uniunea Omului cu Creatorul - nu le era clară acestor persoane. Ei erau preocupaţi doar de propriile dorinţe. Însă în momentele cele mai grele de extreme suferinţe, de nesuportat, cand au crezut ca sunt respinşi de Divinitate, le-a fost oferită cunoasterea Sublimului Adevăr, atat dorit, cunoastere ce le-a alinat inimile rănite. Atunci au reuşit să perceapă acea Unitate, spre care tanjeau atat de mult! 

Numai în situaţia în care Omul trece prin procesul de metamorfoză, în urma căruia devine echivalent Creatorului prin însuşirile sale, doar atunci devine capabil să pătrundă înţelesul suferinţelor care i-au făcut posibilă contopirea cu Creatorul.

O dată cu realizarea faptului că însuşi Creatorul este cel care-l umple de plăceri infinite, perfecte, rănile se vindecă şi omul e copleşit de o fericire infinită, cu viaţa sa primind un nou sens. 

Numai cu condiţia să caute legătura cu Creatorul Divin, omul va putea evita suferinţele întampinate pe drum şi, din contră, va permite inimii să fie pătrunsă de această lumină a uniunii cu Creatorul.

Lumina superioară are posibilitatea să pătrundă numai în acea regiune particulara a inimii, care s-a eliberat total de dorinta de placeri şi profit egoist. 

  

.Ţadik ve rah lo, sau „cei drepţi suferă

Omul care este preocupat de cercetarea lumii înconjurătoare inclusiv universul, va fi capabil sa înţeleagă  Emanaţia într-un mod mai apropiat de adevăr. Dacă există un Creator care supraveghează controland tot ceea ce vedem şi simţim, precum afirmă Inteletii Kabalei, care comunică neîncetat cu EL în mod direct, atunci nimic nu este mai firesc decat să dorim şi noi o astfel de comunicare stransă şi permanentă. Dar cu cat mai mult ne dam silinta sa-L percepem pe Creator ca sursa a tot ce se întamplă, cu atat vom fi mai dezamăgiţi. 

Noi avem nevoie de un semn de la Creator, care este ascuns. 

Noi avem nevoie de un fundament sub picioare, altfel ni se pare că strigăm degeaba, unidirecţional, spre un vid, în care plutim fără ancoră. 

Oare de ce am fost fauriţi fără capacitatea de a'L simţi pe cel ce ne-a zămislit?

Oare de ce se ascunde de noi?

De ce, atunci cand îl implorăm, il conjurăm să ne vină în ajutor, se preface indiferent, dar acţionează din spatele cortinei, deghizat ca Natură şi ca Lumea ce ne înconjoară? 

Dacă EL ar fi vrut să ne corecteze, ar fi făcut-o de mult, pe ascuns ori pe faţă. Dacă ni s-ar arăta, l-am vedea şi aprecia prin simţurile şi mintea de care dispunem azi şi cu care am fost creaţi. 

Dacă ar apare înaintea noastră, am şti care ne este rolul în lumea creată anume pentru noi. 

Cand apare în noi dorul de a-l cunoşte pe Creatorul (Faurul) lumii, acest dor apare şi dispare ca valurile: oare de ce ne ia înapoi tot mereu cadoul? Si de ce adaugă suferinţe şi greutăţi celor ce aleargă să-l descopere? 

Într-adevăr, Creatorul respinge iar şi iar încercările Omului de a se apropia, iar suferinţa întampinată de aceştia durează uneori ani de zile! Rugăminţile repetate mereu de către OM nu duc la un răspuns, în ciuda denumirii Creatorului de Milostiv şi Iertător, ci de multe ori, dimpotrivă, rugăminţile celor aflaţi în căutarea comunicării cu EL sunt mai puţin luate în seamă decat ale oamenilor de rand. 

Noi oamenii, avem capacitatea să ne schimbăm viaţa, şi ne-a fost dat liberul arbitru, posibilitatea de a alege. Însă cu toate acestea ne lipseşte ştiinţa necesară pentru a invinge, a depasi suferinţele existenţei şi ale dezvoltării noastre spirituale. 

  

          Limudei kabbalah - Studiul Cabalei

    Dorul de a intelege secretele cabalei, eforturile depuse pentru aceasta, constituie un supliciu îndreptat spre Creator de a-şi face apariţia, iar cu cat este dorinta mai mare, cu atat e mai eficientă influenţa acestei rugăciuni, t'filah. Şi cu cat depune omul mai multe eforturi pentru realizarea scopului său, cu atat îi creşte dorinţa de a-l realiza. 

   Astfel, investirea unor eforturi extraordinare pentru gasirea lumii spirituale, conduc la o rugăciune genuină, din adancul inimii, (tfilah mi'omka de'libah), acest supliciu aducandu-i în sfarşit obiectul atat dorit, de care i-a fost cucerit si fermecat sufletul! 

Raţiunea acţionează doar potrivit cu dorinta inimii. Pe parcursul lecturii, dacă inima nu se află în armonie cu subiectul citit, mintea nu poate continua să studieze, să aprofundeze înţelegerea textului. Pentru ca Faurul Lumii să-i primească rugăciunea, omul trebuie să o înalţe din adancul inimii, dorinţele toate sunt focalizate spre a mări ambitia, atractia dorinţa pentru bunurilor spirituale. 

De aceea, omul trebuie să citească de sute de ori textele pe care nu le înţelege de fapt, pană ce ajunge să-şi dorească doar un singur lucru, iar atunci aspiraţiile de odinioara devin neînsemnate. 

   Prin studiul Cabalei omul ajunge să cunoască modul de a acţiona al Creatorului, astfel apropiindu-se de El: treaptă cu treaptă, omul devine demn de a-şi cuceri obiectul dorintei. 

7.HARGAŞAT HABOREH - A SESIZA PE CREATOR

    Omul, ha Adam, ce e pătruns de credinţă, trebuie să simtă in permanenta de parca ar fi în faţa Creatorului, Domnitorul lumii. Astfel se umple de sentimente de iubire şi de respect de care are atata nevoie.

CAT TIMP NU A AJUNS LA O ASTFEL DE CREDINŢĂ, NU ARE DREPTUL SĂ SE RELAXEZE. 

Însăşi ambiţia de a fi astfel îi conferă omului dreptul la o viaţă spirituală. De asemena ea îl protejează de tentaţiile pentru plăcerile materiale care l-ar deruta. 

El trebuie să fie preocupat de un singur gand, al necesităţii perceperii Creatorului. Acesta va deveni obicei, o a doua natură. Asemenea unui îndrăgostit obsedat de obiectul iubirii, care-i determină mărimea eforturilor depuse pentru a-l atinge. 

Lumea înconjurătoare ascunde urgenţa acestei necesităţi, a  întalnirii cu Creatorul, 
pentru că vidul spiritual ne este întreţinut prin satisfacţiile trecătoare, prin plăcerile lumii, care neutralizează durerea existenţială, acest vid, şi ne întarzie inaintarea spre sublim.

    

OMUL ESTE SINGURA FIINŢĂ CARE POATE PERCEPE O ASTFEL DE PRETENŢIE INTERIOARĂ: ATINGEREA LUMII SPIRITUALE.

ACEASTA IZVOREŞTE DIN DORUL DE A AFLA CINE ESTE EL, CARE E ÎNŢELESUL EXISTENŢEI SALE, DE UNDE ÎI ESTE ORIGINEA ŞI CARE ESTE SCOPUL SĂU ÎN VIAŢĂ. ASTFEL ESTE ADUS SPRE O CĂUTARE INTENSĂ A ORIGINII VIEŢII, ŞI A VIEŢII SALE ÎN PARTICULAR. TOT ASTFEL ESTE PURTAT SPRE STIINTELE DE CERCETARE ŞI DESCOPERIRE A SECRETELOR NATURII, ALE VIETĂŢILOR ŞI ALE OBIECTELOR, IAR ACESTEA VOR CONDUCE PE OM, ÎN CELE DIN URMĂ, LA PASIUNEA DIN CE ÎN CE MAI INTENSĂ DE A-L DESCOPERI PE CEL CARE A DAT NAŞTERE LA TOT CEEA CE EXISTĂ, CREATORUL LUMII.

ORIUNDE AR FI, OMUL CHIAR FIIND SINGUR PE LUME, AR AJUNGE LA CĂUTAREA SENSULUI SĂU, LA CĂUTAREA DIVINITĂŢII.

 

  8. LINIE DREAPTĂ, LINIE STANGĂ, KAV YEMIN, KAV SMOL 

Pe drumul spre cunoasterea Creatorului, omul are la dispoziţia sa două căi. Prima este linia dreapta, kav yemin, a Supravegherii Divine, proprie fiecărui individ, si necondiţionată.

A doua, este linia stanga, care apartine si ea Suprevegherii Divine, însă e condiţionată de faptele noastre. Ea consta din sistemul numit rasplata si pedeapsa. sah'ar ve'onesh

Alegand linia dreapta, omul trebuie să fie convins, cel puţin o perioadă de timp, că absolut totul se desfăşoară conform Programului Divinităţii, UNDE omul nu are nici un amestec. El acţionează fără liber arbitru, fiind dominat de dorinţele trimise de providenţă, deci nu i se cuvine răsplată, chiar daca nu greşeşte. 

Pe aceasta cale omul simte nevoia de a-i fi recunoscător Divinităţii şi de a-i mulţumi pentru cele primite, simţind chiar iubire faţă de el.

Progresul spiritual este posibil doar prin îmbinarea si interactia corectă dintre cele două linii, kav yemin şi kav smol. Chiar şi cei care evoluează corect între dreapta şi stanga, sunt expuşi pericolului de a devia  spre una din cai, de aceea sunt obligaţi să se verifice frecvent spre a-şi corecta direcţia, ca o busolă, spre a rămane pe traseul ce conduce spre ţelul lor original. 
  

9.TREI OBIECTE,  Nu este nimeni în afara de El 
- eyn od milvado -

    Înainte ca sufletul nostru - ha'neşamah - să fi coborat în lumea aceasta, pe treptele spirituale, ea aparţinea Creatorului - Boreh - şi astfel reprezintă o parte a Lui. În acest  stadiu, vorbim de rădăcina sufletului, şoreş ha'neşamah. Intrarea sufletului în corp se numeşte naşterea omului în lumea aceasta. Ea are rolul de a-l conduce pe om spre un proces, în urma căruia devine stăpan pe dorinţele sale instinctive. Astfel, trăind totuşi în viaţa prezentă, materială, se poate înălţa pe treptele care duc la originea sufletului său, care exista înaintea coborarii sale în lumea aceasta, origine unde se poate reuni cu Creatorul. Pe acest urcuş inspre originea sa, sufletul are parte de sesizarea unor plăceri incomparabil mai intense decat cele avute înainte de începerea acestui drum.

    Calea pe care o avem de parcurs spre a ne ajunge ţelul, se numeşte linia de mijloc, kav emţayi.

    Acestea sunt cele trei componente ale CREAŢIEI:

1-OMUL, HAADAM. 2-CALEA PARCURSĂ DE OM, HADERECH. 3-CREATORUL, Ha BOREH.

    Om, adam, este numit cel care doreşte să-l găsească pe Creator. Creatorul este scopul  la care omul aspiră, fiind obligat pentru aceasta să parcurgă un anumit itinerar, derech.

    Este bine ştiut că tot ce există reprezintă pe Creator: nu există nimic în afară de el, eyn od milvadoh. 
Noi oamenii, suntem subiectele care percep un anumit mod al existenţei şi care am fost emanaţi de Creator, ha'Boreh. 
Cand urcăm pe Treptele  Divinităţii, ajungem să realizăm acest fapt în mod limpede. Toate nuanţele percepţiei noastre, reflecta însuşirile pregătite în noi de Creator. 
Astfel avem posibilitatea să reacţionăm la acţiunea lui asupra noastră. Noi percepem doar ceea ce EL doreşte ca noi să simţim. 
Pană ce nu înţelegem în profunzime incat sa realizăm perfect ideea celor TREI OBIECTE ale emanaţiei : Omul, Calea spre Creator, Creatorul, pană atunci aceste obiecte răman separate între ele şi nu pot fi sesizate ca o unică entitate, ce sunt. 
Cand ajunge la gradul suprem al cresterii spirituale, omul ajunge la originea sufletului său, plin de dorinţe materiale, care-l apasă teribil. 

Din momentul in care depăşește şi învinge aceste dorinţe, percepe întru totul pe Creator, cu fiinţa sa spirituală!. 

În aceasta etapa, Omului i se dăruie toată lumina Creatorului, TORAH, Creatorul în perfecţiunea sa. Astfel, cele trei obiecte ce fusera separate, se reunesc, formand un obiect spiritual unic, ha'guf, corpul spiritual, plin de lumină. 

Pentru a-şi asigura progresul, omul trebuie să verifice dacă atracţia sa faţă de fiecare din cele 3 obiecte este acelasi, iar în timpul acestei verificări, se creează contopirea intre ele. 
Pe parcurs ele trec printr-un proces de îmbinare, pană cand, în final se realizează cu totul unificarea lor.  

Aici este locul să accentuăm că această unitate de fapt este prezentă, fara schimbare, doar ca datorita imperfecţiunii vasului nostru, kli, noi percepem cele trei elemente ca existand separat. 
Cand este atras în mod deosebit spre unul dintre cele 3 obiecte, Omul deja e ratacit de pe traseul corect. Autocontrolul se realizează prin studierea tot mai intensa a caracteristicilor Creatorului, a căror înţelegere conduce la contopirea cu El. 

    10.Providenţa divină - Haşgaha elyona - Totul este ştiut dinainte

    Se spune: „dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine e pentru mine”, im eyn ani li mi li. 
Dar cum pot să mă sprijin, atat de neajutorat şi slab de înger? Aceasta atitudine interioară ambiguă, reflectă atitudinea omului faţă de eforturile proprii depuse pentru atingerea scopului său atat dorit. 

Într-adevăr, omul este obligat să continue să acţioneze după principiul: „dacă eu nu fac pentru mine, atunci cine?” 
Trebuie să ne aşteptăm la rezultate, potrivit cu faptele noastre, ele singure construiesc viitorul. 

În acelaşi timp ne dăm seama că nici noi, nici semenii noştri, nu avem puteri destule, ca să ne realizăm singuri viitorul, din cauza condiţiei noastre umane, atat de mărginite.

    E recomandat ca omul să investească mari eforturi pentru a-şi construi viaţa, dar în acelaşi timp trebuie să stim că totul se desfăşoară potrivit cu programul Creatorului. 

Dar atunci ce rost mai are aceasta investiţie? Aşadar, ca rezultat, şi potrivit cu munca depusă de om - pe principiul rasplata si pedeapsa, omul primeşte de sus din ce în ce mai multe mesaje privind supravegherea, providenţa. 
În etape mai avansate ale realizării spirituale, va ajunge la un astfel de grad de înţelegere, încat va fi clar faptul că totul se petrece în funcţie de guvernarea divina, totul este programat în prealabil.

    
Omul este obligat să procedeze, pe fiecare gradaţie, respectand regulile care acţionează pe acea treaptă. Urcand pe o treapta noua, superioară, va putea acţiona după regulile acesteia, fiind atunci capabil a le cunoaşte perfect. Ca rezultat al acestor eforturi, potrivit principiului salar si pedeapsa, sahar ve oneş, îi este acordată Omului încredere, din partea Creatorului, in consecinta i se deschide imaginea, perspectiva generala asupra lumii, în toata splendoarea ei. 
Doar ajungand la un astfel de grad de cunoastere, poate omul să-şi înceapă calatoria pe drumul spre Creator. 
Totuşi este conştient de faptul că totul depinde de Creator! 

    11.EGOISMUL - DUŞMANUL SPIRITUALITĂŢII

    Nu este uşor să-ţi goleşti inima de ganduri şi dorinţe egoiste, însă dorinţe de alt gen, altruiste le pot înlocui pe acestea, pană la echilibrarea lor. Nu este posibilă eliberarea proprie, de unul singur din acest egoism, care a fost sigilat în noi, in toate creaţiile sale, in toti cei creati de Creator. Dar pe parcursul drumului spiritualităţii, omul se va dezvolta astfel, încat să-i displacă din ce în ce mai mult egoismul, pe măsură ce devine conştient de dauna cauzată de acesta, duşman de suflet şi ucigaşul spiritualităţii. În această etapă, Creatorul îi devine aliat în lupta împotriva acestui duşman interior.

În etapele ulterioare se va folosi într-un mod cu totul aparte de dorinţele egoiste, aviut, spre a-şi continua progresul.

    12. Raşah gamur ve ţadik gamur – Păcătos pe deplin, şi Drept pe deplin.  

    Nu a fost creată lumea decat, fie pentru Cei drepti, ţadikim, ori pentru păcătoşi, perfecti: cam greu de înţeles, mai ales a doua parte a declaraţiei acesteia „lumea creată pentru păcătoşi?. 

Omul nu acceptă de buna voie Guvernarea Divină. El o judecă în funcţie de sentimentele lui. Cand se simte bine, o acceptă ca pe o conducere, providenţă bună. 
Insa cand suferă, o accepta ca pe o guvernare rea, de proastă calitate. 
Raţiunea nu joacă aici nici un rol.

    Numai două situaţii sunt posibile în perceperea divinităţii: fie că omul o sesizează ca bună şi favorabilă, fie că nu-i simte de loc existenţa, simţind că totul se petrece conform unor legi oarbe ale naturii. Deşi OMUL înţelege cu mintea că de fapt lucrurile nu sunt astfel, totuşi atitudinea sa este determinată de sentiment, nu de raţiune. Cand percepe deosebirea dintre ceea ce simte, şi raţiune, o prăpastie de netrecut, omul se priveşte pe sine ca un adevărat păcătos - raşah gamur. El ştie că Divinul este generos cu noi, dar totuşi noi suntem cei care suntem obligaţi să-L căutăm, 
iar dacă ne aflăm în exil, adică opuşi Lui, percepem şi generozitatea Creatorului invers, ca fiind răutate faţă de noi, care suntem la fel de răi. 
Cand ajunge la extrema capacităţii de a mai suferi, omul se simte atat de epuizat, slab, fără valoare, încat din acest loc e gata să-şi înalţe suspinul strigat din profunzimea inimii, spre Creator:”scapă-mă de mine însumi!”.

Strigă cerand să fie eliberat din închisoarea egoismului şi să fie înălţat spre lumea spiritualităţii, lumea altruismului, hashpa'ah.

Iar atunci, Creatorul îi sare în ajutor.

   Lumile superioare şi lumea noastră au fost emanate anume pentru aceste situaţii speciale, pentru ca omul, descoperind ca este un rau total, raşah gamur, să aibă puteri să strige după ajutorul Divinităţii, şi prin Creator să se urce la gradatia numita ţadik gamur, drept total, absolut.

13.Maretia Creatorului, Romemut ha-Boreh,
calea spre uniunea cu El, Ha- derech le'ichud imoh 

    Doar scăpand de orgoliul nostru şi prin descoperirea meschinăriei aspiraţiilor noastre, a slăbiciunii noastre, Omul devine demn de a realiza măreţia Divinităţii. 
Cu cat  va renega mai mult amorul sau propriu, şi se va lăsa atras mai mult de dorinţa spre aceasta maretie, cu atat mai mult se va intensifica in el perceperea sublimului, 
cu nuanţe tot mai numeroase apartinand Creatorului, aflat înaintea sa. 
Admirandu-l şi palpitand de bucurie, va descoperi că a avut mereu parte de atenţie din partea Creatorului, atenţie deosebită, de care cei din jurul său nu au avut onoarea, aceştia neavand nici o idee că ar exista o astfel de posibilitate, de a fi în relaţie cu Creatorul, de a percepe senzatia sublimului! 
El este cel căruia i s-a oferit dreptul, (de ce oare ?, nu e clar), de către însuşi Creatorul, dreptul de a plonja în aceste mari întrebări ale existenţei.

De aici, se creaza în om un profund sentiment de reverenţă faţă de Creator, Yir'ah, şi se simte ca scăldat într-un ocean de fericire fără limite, crescandu-i mereu  recunoştinţa faţă de Creator, ha Boreh, insotita de nenumăratele sentimente pe care le simte în fiece moment de reunire cu Creatorul. De asemenea i se aprofundează cunoaşterea şi respectul fata de lumea  spirituala care i-a fost revelata, cu forţele giganteşti, atotputernice ale Creatorului.

Pe parcurs îi creşte şi nerăbdarea de a atinge momentul unificării cu EL.

Pe acest drum, omul descoperă prăpastia care îl desparte de Creator, de asemenea realizează că numai eliberandu'se de ego în mod absolut, va putea sări peste această prăpastie!

    

14.HAYIM RUHANIIM - HAYIM O MAVET

 - VIAŢA SPIRITUALĂ, O CHESTIUNE DE VIAŢĂ ŞI de MOARTE

    Poarta intrării in viaţa spirituală este deschisa numai acelora pentru care aceasta înseamnă însăşi viaţa! Această viaţă începe o dată cu încetarea goanei după satisfacţia personală, după bunuri materiale, cand omului nu i-a mai rămas decat o singură dorinţă, aceea de a se dedica unui scop unic, sublim: acela de a ajunge la Creator. 
Omul intelege, doar după un drum greu şi îndelungat, că viaţa nu are nici un sens fără spiritualitate, dar cu cat se străduieşte mai mult, cu atat îi devine mai clar faptul că nu-şi va ajunge scopul prin forţele lui proprii, scopul fiind acela de a deveni egal într-o lume a obiectelor spirituale. 
Cu trecerea timpului, relaţia dintre ego şi munca depusă pentru a se debarasa de acesta devine directă, adică egoul creşte cu atat mai mult, cu cat străduinţa depusă pentru a scăpa de el, creşte. Egoismul care ajunge să-l domine, îl distruge, împiedicand înaintarea spre eternitate, adevăr, plenitudine. Realizand toate acestea, îi cresc puterile pentru a se elibera din mrejele ego-ului care îi sabotează evoluarea spirituală.

Astfel dorinţa îi tot creşte!